EPOCA ISLAMULUI

:
  1. EPOCA FRANCMASONERIEI

 

MAHOMED ŞI GAVRIL BĂTRÂNUL DIN MUNŢI HARUN AL RAŞID ŞI CELE O MIE ŞI UNA DE NOPŢI CAROL CEL MĂRIŞI PARSIFAL CATEDRALA DIN CHARTRES

 

Un personaj sumbru şi întunecat privea din lumea spiritelor în jos, spre aceste noi evoluţii.

În anul 570, la Mecca se năştea un copil pe nume Mahomed. La vârsta de şase ani, băiatul şi-a pierdut ambii părinţi şi a fost luat ucenic de un păstor. Crescând, a devenit un tânăr lat în umeri, cu păr negru, cârlionţat, şi o barbă prin care străluceau dinţi orbitor de albi. Conducător de cămile fiind, transporta parfumuri şi mirodenii din Mecca în Siria. Când a împlinit douăzeci şi cinci de ani, s-a căsătorit cu o văduvă înstărită din Mecca, devenind astfel unul dintre cei mai bogaţi şi mai respectaţi locuitori ai oraşului.

Deşi, într-un fel, recâştigase tot ce pierduse prin moartea părinţilor, Mahomed era nemulţumit. În centrul religios al cetăţii se afla o bucată mare de granit negru numită Kaaba, despre care în unele tradiţii se spune că ar fi căzut pe Pământ din sistemul stelar Sirius. În epoca respectivă, Arabia era populată de triburi şamanice, fiecare venerându-şi propriile divinităţi şi spirite. În mijlocul ei, alături de Kaaba, se afla un cort sacru, în care erau adăpostiţi sute de idoli. Mecca era de asemenea înjosită de vânzarea apei sfinte, luate dintr-un izvor pe care Ismael îl făcuse să ţâşnească din nisip. Pentru Mahomed, toate acestea denotau lipsă de disciplină şi de stricteţe; vedea în jurul lui oameni preocupaţi numai de câştigurile materiale, de jocurile de noroc, de băutură şi de călărie.

Ducându-şi caravanele de cămile în locuri precum Siria şi Egipt, auzise relatări despre iudaism şi despre Iisus Cristos. Episodul alungării zarafilor din Templu i-a dat oare idei? În orice caz, Mahomed s-a convins că Arabia are nevoie de un profet, de cineva ca Iisus, care să elibereze oamenii de superstiţii şi de corupţie morală, unindu-i în vederea unui ţel cosmic unic.



Într-o zi, Mahomed şedea printre dealurile din jurul oraşului Mecca, cugetând mâhnit la posibilităţile de realizare a acestui deziderat, când în faţă i-a apărut un înger, care i-a spus: Eu sunt arhanghelul Gavriil. Apoi i-a arătat o tăbliţă din aur şi i-a cerut s-o citească. Mahomed a protestat, replicând că este analfabet, dar la insistenţele Îngerului, a constatat că putea citi. Aşa au început dialogurile care vor constitui ulterior miezul Coranului. Mai târziu, Mahomed s-a întors în oraş şi a început să predice despre cele învăţate de la Gavriil, vorbind cu sinceritate şi cu o forţă irezistibilă. Iată în ce termeni direcţi îşi rezuma el crezul:

Învăţăturile mele sunt simple.

Allah este unicul Dumnezeu.

Mahomed este profetul lui.

Renunţă la idolatrie.

Nu fura.

Nu minţi.

Nu ponegri.

Şi nu te îmbăta niciodată.

Dacă urmezi învăţăturile mele, urmezi islamul.

Când a fost provocat să facă o minune pentru a dovedi că propovăduirea sa este de inspiraţie divină, a refuzat, spunând că Allah a ridicat cerurile fără a recurge la pilaştri, a făcut Pământul, râurile, smochinul, curmalul şi măslinul şi că aceste lucruri sunt în sine minuni suficiente.

...

Putem auzi în acest materialism extatic primele şoapte ale epocii moderne.

În cursul conversaţiilor angelice, Gavriil i-a cerut lui Mahomed să aleagă o băutură înviorătoare, iar el s-a hotărât asupra laptelui, pe care ocultiştii îl numesc sucul Lunii. Astfel, în islam alcoolul avea să fie interzis.

Din punct de vedere ezoteric, semnificativ este faptul că îngerul care i-a dictat Coranul a fost Gavriil, în mod tradiţional arhanghelul Lunii. Allah este numele musulman al lui Iehova, marele zeu al Lunii şi al gândirii. Astfel, Gavriil vesteşte capacitatea gândirii de a ţine în frâu patimile umane şi de a potoli fantezia, iar zeul ei este marea divinitate a lui să nu faci, reprezentată în iconografia musulmană prin intermediul semilunii.

Gândirea este un proces letal, care secătuieşte energiile dătătoare de viaţă. În Evul Mediu - epoca islamului - era necesară reprimarea impulsurilor sexuale dacă se dorea creşterea capacităţii de gândire. Iar pentru a sugruma mlădiţele fanteziei gnostice, liderii religioşi şi-au impus autoritatea asupra populaţiei.

Din perspectiva istoriei occidentale convenţionale, în perioada de mijloc a Evului Mediu, Europa era ţinta atacurilor din partea barbarilor musulmani. Din punctul de vedere al istoriei ezoterice, adevărul este mai degrabă imaginea în oglindă a acestei percepţii. Impulsurile activate în această perioadă, cele care aveau să se intensifice şi să transforme Europa şi de fapt întreaga omenire, au venit dinspre islam.

Propovăduirea lui Mahomed în piaţa oraşului Mecca a determinat un complot menit să-l ucidă. Pentru a-şi putea organiza susţinătorii, Mahomed a fugit, împreună cu discipolul său, Abu Bakr, la Medina. În anul 629, s-a întors la Mecca şi în următorii patru ani, până la moartea sa, a obţinut controlul asupra întregului teritoriu al Arabiei. Când Abu Bakr i-a succedat, cu titlul de calif, voinţa de noi cuceriri a continuat să se manifeste cu o rapiditate uimitoare.

Una dintre condiţiile necesare pentru ca o religie să aibă succes este aceea de a lucra în lume - altfel spus, de a aduce beneficii materiale. Combinaţia dintre monoteismul radical al lui Mahomed şi metodologia ştiinţifică aristoteliană, care marcase deja gândirea arabă, avea să se propage rapid în întreaga lume, din Spania până la frontierele Chinei.

Absorbind noile idei şi totodată răspândindu-le, arabii au intrat în contact cu zoroastrismul, budismul, hinduismul şi ştiinţa chineză, inclusiv cu modul de fabricare a hârtiei. Astfel, au înregistrat progrese deosebite în astronomie, medicină, fizică şi matematică, înlocuind dificilele cifre romane cu sistemul pe care îl folosim şi în prezent.

Conform propriilor sale precepte, sufismul are rădăcini străvechi, chiar primordiale. Unele tradiţii îi stabilesc originile în Confreria Saramong - sau Frăţia Albinei - fondată în Caucaz în timpul primei migraţii post-Atlantida. Mai târziu a fost influenţată, fără îndoială, de gnosticism şi neoplatonism.

Dacă în perioada sa de vârf a existat în islam o tendinţă spre dogmatism şi paternalism, sufismul a constituit un impuls contrar, o fascinaţie pentru diversele manipulări uneori perverse şi paradoxale ale spiritului. Islamul ezoteric îndemna individul să se lase pradă laturii feminine, afective, a vieţii spirituale, care şi-a găsit exprimarea în poezia sufită.

O altă problemă importantă în sufism este aceea referitoare la eu. Conform principiilor sale, ceea ce noi considerăm în general a fi şinele nostru este de fapt o entitate ce funcţionează independent de noi, constituită în principal din temeri, ataşamente false, prejudecăţi, antipatii, invidii, obişnuinţe, preocupări şi compulsii. Practicile sufite presupun în mare parte distrugerea acestui eu fals, a acestei voinţe nereale.

Dumnezeu îi este omului mai aproape decât vena lui jugulară, susţine un verset din Coran (50: 16), însă distraşi fiind de eul nostru fals, nu conştientizăm acest lucru.

Marele reprezentant al sufismului Ibn Arabi susţinea că învăţător sufit este cel ce dezvăluie eul sinelui.

Practicile recomandate de un astfel de învăţător sufit cuprind exerciţii de respiraţie şi folosesc muzica pentru atingerea unor stări alterate de conştiinţă. Discipolii sufismului deprind şi procesul uneori dureros de trezire, de conştientizare a curentului cosmic, mistic, ce străbate fiinţa umană, devenind astfel mai vii.

Fiindcă se deschid în totalitate în faţa acestui curent mistic, sufiţii pot fi aprigi, impredictibili şi derutanţi. Vom vedea în continuare că sufismul a exercitat o influenţă amplă, şi totuşi în mare măsură nerecunoscută, asupra culturii occidentale.

Cumnatul lui Mahomed, Ali, era pentru el ceea ce fusese Ioan pentru Iisus Cristos, primind la rândul lui şi transmiţând mai departe învăţăturile secrete. Sufiţii se supuneau legii islamice, dar o considerau a fi doar stratul exterior al principiilor ezoterice.

Împreună cu fiica lui Mahomed, Fatima, Ali a pus bazele aşa-numitului Imperiu Fatimid, ce cuprindea o regiune întinsă din Africa de Nord, inclusiv Cairo; aici cei doi au fondat o şcoală a filosofiei ezoterice: Casa înţelepciunii. În cadrul ei existau şapte grade iniţiatice. Candidaţii dobândeau cunoştinţe atemporale şi puteri secrete. Sir John Woodruffe, traducător din secolul al XIX-lea al unor texte tantrice, a adus totodată la lumină o tradiţie sufită cu o imagine similară a fiziologiei oculte. Conform acesteia, centrii de putere ai fiinţei umane au nume interesante, precum Inima de Cedru sau Inima de Crin.

Unul dintre iniţiaţii Casei înţelepciunii a fost Hassan-I Sabbah, celebrul Bătrân din munţi. El a fondat o mică sectă care, în anul 1090, a cucerit castelul Alamut din munţii aflaţi la sud de marea Caspică, în actualul Iran. Din această fortăreaţă montană, Hassan îşi trimitea agenţii secreţi în lumea întreagă pentru a-i îndeplini ordinele, exercitând astfel un control de maestru păpuşar asupra conducătorilor din regiuni îndepărtate. Aceşti Hasishim - asasini - ai lui se infiltrau la curţile şi în armatele străine. Toţi cei care nutreau măcar gândul de nu i se supune erau găsiţi, a doua zi dimineaţă, morţi.

Imaginea occidentalilor cu privire la Hassan este deformată, fără îndoială, de un fragment din relatările de călătorie ale lui Marco Polo. Acesta afirma că Bătrânul din munţi le dădea tinerilor săi adepţi anumite droguri care îi adormeau vreme de trei zile. Când se trezeau, constatau că se află într-o grădină minunată, despre care li se spunea că este paradisul. În jurul lor se aflau fete frumoase, care cântau şi le satisfăceau toate dorinţele. După alte trei zile, tinerii erau din nou adormiţi, iar la trezire erau aduşi în faţa lui Hassan, convinşi că Bătrânul avea puterea de a-i trimite oricând înapoi în paradis. Astfel, când Hassan voia ca o persoană anume să fie ucisă, asasinii săi îi îndeplineau imediat dorinţa, ştiind cu siguranţă că paradisul le va fi răsplata.

În realitate, Hassan interzicea cu tărie toate narcoticele şi băuturile alcoolice, executându-şi chiar un fiu pe care îl prinsese beat. De asemenea, interzicea muzica. Printre ai săi, avea deopotrivă renumele unui sfânt şi alchimist, capabil să controleze evenimentele din lumea întreagă prin mijloace supranaturale, deşi după ce şi-a stabilit cartierul general la Alamut, nu şi-a mai părăsit camera decât de două ori.

În secolul XX, arhetipul omului ce pare nebun, dar controlează în realitate întreaga lume din celula sa, a fost ilustrat de personajul dr. Mabuse în filmele profund ezoterice ale lui Fritz Lang.

Harun al Raşid a fost un alt reprezentant extraordinar al epocii. Devenit calif după ce abia împlinise douăzeci de ani, a transformat în scurt timp Bagdadul în cel mai frumos oraş al lumii, construind un palat de o splendoare nemaiîntâlnită, deservit de sute de curteni şi sclavi, plus un harem. Era un loc al materialismului strălucitor, în care omul putea experimenta toate plăcerile cunoscute în lume, plictisindu-se de ele şi jinduind la ceva nou.

Potentatul oriental cu turban din imaginaţia noastră şi totodată califul din cele O mie şi una de nopţi, el i-a atras la curtea sa pe toţi marii scriitori, artişti, gânditori şi savanţi ai epocii sale. Se spunea că, la fel ca în 0 mie şi una de nopţi, părăsea uneori, strecurându-se pe o uşă secretă, palatul, deghizat, pentru a trage cu urechea şi a afla ce gândesc cu adevărat supuşii săi.

Într-una dintre cele mai frumoase poveşti, un pescar de pe marea Roşie găseşte în plasele scoase din apă o oală mare de fier. Când o ridică la bord, vede că este decorată cu triunghiurile suprapuse ale Peceţii lui Solomon. Curios din fire, pescarul deschide oala şi, în clipa aceea, un soi de fum negru se ridică din ea şi acoperă cerul, astfel că în jur nu se mai vede nimic, decât întuneric. Apoi fumul se condensează, luând forma monstruoasă a unui djinn care îi spune pescarului că a fost închis în oală de Solomon şi adaugă că, după două sute de ani, a jurat să-i îmbogăţească pe cel ce avea să-i redea libertatea; după cinci sute de ani, şi-a făgăduit sieşi că-i va da eliberatorului său putere, iar după o mie de ani, a făcut legământ că-l va ucide pe cel care-i va elibera. Aşa că îi cere omului să se pregătească de moarte. Pescarul însă răspunde că nu crede că djinnul a fost cu adevărat închis în oală, iar acesta, pentru a-i dovedi, se transformă din nou în fum şi, răsucindu-se cu o mişcare lentă, intră înapoi, moment în care, desigur, pescarul pune capacul la loc.

Povestea, ce pare doar o istorioară naivă pentru copii, este considerată de ocultişti ca fiind plină de semnificaţii ezoterice. Termenul djinn înseamnă a se ascunde, iar populaţiile arabe cultivau cu asiduitate o metodologie teoretică şi practică de abordare a acestor entităţi despre care se spunea că sălăşluiesc în case părăsite, în fântâni şi sub poduri. De asemenea, bine cunoscută era şi practica de a închide spirite şi demoni în amulete, inele şi pietre, cu ajutorul unor sigilii magice precum Pecetea lui Solomon. În Evul Mediu, aceste tradiţii, în mare parte de origine arabă şi referitoare îndeosebi la conferirea de puteri deosebite talismanelor, prin mijloace astrologice, aveau să fie reunite în numeroase tratate celebre de magie neagră. Cel mai important dintre ele, intitulat Picatrix, avea să-şi pună amprenta asupra multora dintre personalităţile influente ale acestei istorii, precum Trithemius, Ficino sau Elias Ashmole.

Rumi a devenit cel mai de seamă poet sufit de la curtea lui Harun al Raşid. Chiar şi în copilărie, era o prezenţă deconcertantă. La vârsta de şase ani a început să postească şi să aibă totodată viziuni. Se spune că într-o zi se juca împreună cu un grup de copii care alergau după o pisică, de pe un acoperiş pe altul. Rumi a protestat, spunând că oamenii ar trebui să fie mai ambiţioşi decât animalele, după care a dispărut. Când ceilalţi copii au început să ţipe, speriaţi, a reapărut brusc în spatele lor; avea o privire stranie şi a declarat că spirite cu mantii verzi îl duseseră în alte lumi. Mantiile verzi ar fi putut fi umbra Celui Verde, El Khidir, o fiinţă capabilă să se materializeze şi să se dematerializeze după bunul ei plac. Sufiţii susţin că Cel Verde vine în ajutorul persoanelor care au o misiune specială.

La vârsta de treizeci şi şapte de ani, devenit profesor universitar, Rumi era adorat de studenţi. Într-o zi călărea pe calul său, urmat de învăţăcei, când a fost oprit de un derviş. Shamsi Tabriz era cunoscut pentru faptul că îi insulta pe şeici şi pe clerici, fiindcă nu se lăsa îndrumat decât de Dumnezeu, fapt care il făcea să fie o prezenţă imprevizibilă şi uneori copleşitoare, chiar zguduitoare.

Cei doi s-au îmbrăţişat şi au plecat împreună să locuiască într-o chilie, unde au meditat vreme de trei luni. Fiecare a văzut în ochii celuilalt ceea ce căuta. Dar studenţii lui Rumi au devenit atât de invidioşi, încât într-o zi I-au pândit pe Shamsi şi I-au înjunghiat mortal.

Distrus, Rumi a plâns şi a slăbit. Era de neconsolat. Apoi, într-o zi, în vreme ce mergea pe stradă, a trecut prin faţa atelierului unui aurar şi a auzit bătaia ritmică a ciocanului pe metal. A început şi el să repete numele lui Allah şi, brusc, a început să se rotească, pradă extazului. Aşa a apărut ordinul sufit al dervişilor, sau Mellevi.

Splendida civilizaţie arabă constituia deopotrivă un motiv de fascinaţie şi de groază pentru Europa medievală. Călătorii se întorceau din Arabia povestind despre viaţa la curte, despre sute de lei ţinuţi în lesă, despre un lac de mercur pe care plutea un pat din piele umflat cu aer şi fixat cu benzi de mătase de patru coloane de argint aflate în colţuri. Cel mai des se vorbea despre o miraculoasă grădină mecanică din metale preţioase, cu păsări de asemenea mecanice, care zburau şi cântau. În mijlocul ei se înălţa un copac de aur cu fructe din pietre preţioase uluitor de mari, ce reprezentau planetele.

Pentru mulţi, aceste minuni păreau a avea un caracter necromantic; ele existau undeva la graniţa dintre magie şi ştiinţă. O explicaţie parţială, cel puţin, poate fi regăsită într-o descoperire făcută la Bagdad în 1936. În timp ce excava sistemul de canalizare al unui palat, arheologul german Wilhem Koenig a descoperit un obiect pe care l-a identificat cu o baterie electrică primitivă şi care data cel puţin din perioada Evului Mediu. Când o colegă a sa a confecţionat o replică a obiectului, a constatat că bateria putea genera un curent electric cu ajutorul căruia a acoperit cu aur o figurină din argint în mai puţin de o jumătate de oră.

În anul 802, Harun al Raşid i-a trimis împăratului Carol cel Mare în dar mătăsuri, candelabre din alamă, parfumuri şi piese de şah din fildeş, un elefant şi un ceas cu apă, care marca orele prin căderea unor bile de bronz într-un bol şi prin ieşirea unor mici cavaleri mecanici pe nişte uşiţe. Era un dar menit să-i demonstreze împăratului superioritatea ştiinţelor arabe şi puterea imperiului arab.

Dacă nu ar fi existat trei generaţii de regi franci, se prea poate ca islamul să fi şters creştinismul de pe faţa Pământului.

Născut în anul 742, Carol cel Mare a moştenit suliţa lui Longinus, cea cu care fusese străpunsă coasta lui Iisus pe cruce. Carol ţinea suliţa lângă el zi şi noapte, convins că aceasta îi conferea capacitatea de a prevedea viitorul şi de a-şi făuri propriul destin, în primul deceniu al secolului al IX-lea, el a înregistrat numeroase victorii împotriva musulmanilor. Cu ajutorul săbiei sale sfinte, Joyeuse, i-a împiedicat să invadeze partea de nord a Spaniei şi a protejat totodată drumul urmat de pelerini spre Santiago de Compostela.

Carol cel Mare avea o înfăţişare impunătoare. Înalt de mai bine de doi metri, cu ochi albaştri, scânteietori, era un om cu obiceiuri simple, modeste, care a izbutit să-şi afirme însă voinţa asupra istoriei lumii. Pe lângă faptul că ideea sa privind o Europă fortificată a menţinut sentimentul identităţii creştine în faţa năvălirilor islamice, împăratul a încercat să-şi protejeze supuşii de tirania şi corupţia aristocraţiei.

Din scrierile unuia dintre marii magi ai Renaşterii, Trithemius, abate de Sondheim, aflăm strania poveste a Sfântului Vehm, sau Tribunalul Secret al Judecătorilor Liberi, înfiinţat de Carol cel Mare în anul 770 şi care se baza pe semne şi cifruri secrete, menite să-i ţină departe pe neiniţiaţi. Numiţi uneori şi Soldaţii Secreţi ai Luminii, aceşti oameni mascaţi ţintuiau o somaţie pe porţile de intrare în castelul vreunui nobil ce se credea mai presus de lege. Unii dintre cei vizaţi ignorau somaţia şi încercau să se protejeze cu ajutorul gărzilor de corp, dar în mod inevitabil sfârşeau ucişi de pumnalul caracteristic, în formă de cruce, al Sfântului Vehm.

Cel care alegea să se supună somaţiei se prezenta noaptea, singur, la locul desemnat, de obicei o răspântie izolată. Oameni mascaţi îşi făceau apariţia şi îi puneau o glugă pe cap, după care îl duceau la un interogatoriu. La miezul nopţii, gluga îi era scoasă şi nobilul constata, probabil, că se află într-o vastă criptă, în faţa Judecătorilor Liberi, mascaţi şi înveşmântaţi în negru. Apoi îi era citită sentinţa.

Această organizaţie secretă nu avea la bază în mod vădit o filosofie ezoterică sau ocultă, dar tema criptei face trimitere la legendele conform cărora Carol cel Mare ar fi fost iniţiat într-o incintă subterană.

Enchiridion al papei Leon era o carte de formule magice, printre care şi unele ce protejau de otravă, foc, furtuni şi animale sălbatice. Volumul a apărut în cadrul istoriei ezoterice la începutul secolului al XVI-lea, dar se spune că ar fi fost purtat cu sine mereu de Carol cel Mare, care îl ţinea asupra sa într-un săculeţ din piele. O notă de autenticitate a acestei poveşti rezidă în faptul că primul capitol al Evangheliei după Sfântul Ioan a fost inclus în Enchiridion, ca fiind cea mai puternică formulă magică din cuprinsul său. Versetele respective sunt folosite şi astăzi de unii reprezentanţi ai ezoterismului.

Dovezi mai solide ale gândirii de tip iniţiatic a lui Carol cel Mare pot fi văzute la capela din Aachen (Aix-la-Chapelle). Adăugată la palatul lui Carol cel Mare, era cea mai mare construcţie de la nord de Alpi. Forma sa octogonală străjuieşte zidurile menite să înconjoare Noul Ierusalim, în conformitate cu numerologia ezoterică a Apocalipsei Sfântului Ioan. Intrarea se face pe Poarta Lupului, numită astfel după lupul legendar care a smuls, prin şiretlic, capela din posesia diavolului. Privirile vizitatorului se înalţă spre galeria de la primul nivel, unde se află impunătorul tron al sfântului împărat roman, construit din lespezi simple de marmură albă. În centrul capelei, un sicriu din aur masiv conţine osemintele lui Carol cel Mare. Deasupra lui, Cununa Luminilor, un uriaş candelabru circular pare a fi chakra coroană, aprinsă.

Una dintre realizările lui Carol cel Mare este aceea de a-i fi reunit pe marii cărturari ai creştinismului, în încercarea de a rivaliza cu cei de la curtea lui Harun al Raşid. Poate cel mai de seamă dintre aceştia a fost Alcuin din York.

Conexiunea engleză este semnificativă în cadrul istoriei secrete. Spiritul regelui Arthur este viu în povestea lui Carol cel Mare. Suveranul este apărătorul credinţei, cel care îi ţine pe păgâni departe cu ajutorul unei arme ce-i conferă invincibilitate şi al unui cerc de cavaleri credincioşi - sau paladini, în cazul lui Carol cel Mare.

Am văzut că regele Arthur a trăit de fapt în Epoca Fierului, fiind un adept al zeului Soare într-o epocă a întunericului. Legendele Graalului, incluse în canonul religios în vremea lui Carol cel Mare, au la bază evenimente istorice.

Am putea presupune că povestea lui Parsifal este o alegorie, dar conform istoriei secrete, el a fost un om în carne şi oase, o reîncarnare a lui Mani, cel care a fondat, în secolul al III-lea, maniheismul. Deşi nu ştia acest lucru, era nepotul unuia dintre paladinii lui Carol cel Mare, Wilhelm de Orania, care a luptat împotriva sarazinilor la Carcassonne, în anul 783. Musulmanii au fost înfrânţi atât de categoric, încât s-au retras din Franţa în Spania.

Crescut pentru a deveni pădurar, Parsifal trăia împreună cu mama lui în adâncul codrilor, departe de strălucirea vieţii de la curte şi de pericolele cavalerismului. Nu ştia cine îi e tată sau unchi. Nu avea să devină niciodată un cavaler precum Roland, celebru în vremea sa, ale cărui fapte de vitejie erau renumite şi celebrate în înscrisurile oficiale; dar faptele sale locale, bătăliile sale personale, aveau să schimbe cursul istoriei.

Într-o zi, Parsifal se juca singur în pădure, când un grup de cavaleri trecu pe lângă el. Episodul este descris de Chrétien de Troyes într-un fragment ce aprinde imaginaţia cititorului:

Frunzele înmugureau în copaci, stânjeneii înfloreau, iar păsările cerului cântau când fiul văduvei a intrat în pădurea sălbatică şi pustie. Tocmai îşi exersa îndemânarea la aruncarea suliţei, când auzi un zăngănit şi un tropotit. Apoi, deodată, zări cinci cavaleri ieşind dintre copaci, înveşmântaţi în armuri, cu coifurile strălucind în soare. Aurul, argintul, albul şi albastrul fireturilor dănţuiau în faţa ochilor săi. Niciodată nu mai văzuse el aşa ceva şi crezu că i se arată o viziune a îngerilor.

Imaginaţia lui Parsifal fusese şi ea aprinsă. Tânărul şi-a părăsit mama, frângându-i inima, şi a plecat în căutarea aventurii.

În ciuda idealurilor sale, Parsifal a fost un cavaler ridicol, misiunile sale fiind adesea marcate de neînţelegeri şi accidente. Călătoria lui a fost una a singurătăţii şi eşecului.

Apoi într-o zi, pe înserat, călărea pe lângă un râu şi i-a întrebat pe doi pescari dacă ştiu cumva unde ar putea găsi adăpost. Oamenii I-au îndrumat spre un măreţ castel, aşezat pe culmea unui deal. Acela s-a dovedit a fi castelul Regelui Pescar, Anfortas, care fusese rănit şi sângera din coapsă. Un rege malefic, Klingsor, pusese la cale pentru Anfortas o capcană ce implica şi un soi de ispită sexuală, reuşind astfel să-i rănească.

În vreme ce Parsifal stătea la masă, şi-a făcut apariţia o splendidă procesiune în care pajii purtau o spadă însângerată şi un bol strălucitor. După cină, Parsifal s-a cufundat într-un somn adânc. În unele versiuni ale legendei, el a trecut şi printr-o serie de încercări. A fost ameninţat de fiare sălbatice - lei - şi ispitit de un demon frumos. De asemenea, a fost nevoit să traverseze Puntea Primejdioasă, o sabie uriaşă aşezată deasupra şanţului de apărare al castelului. Aşa cum vom vedea, toate aceste variaţiuni pot fi armonizate la un moment dat.

Când s-a trezit, Parsifal a constatat că se afla singur în castel. A ieşit călare şi a văzut că ogoarele se uscaseră şi ţara întreagă devenise un părăginiş.

Mai târziu, a fost acceptat la curte şi şi-a primit pintenii de cavaler. Într-o zi însă, o baborniţă urâtă, Doamna Dezgustătoare, l-a oprit în drum şi i-a explicat că ţara suferea fiindcă, atunci când i se oferise o viziune a Graalului, el nu a pus întrebarea care l-ar fi tămăduit pe Regele Pescar şi ar fi schimbat soarta regatului.

La a doua sa vizită la Castelul Graalului, Parsifal l-a întrebat pe Anfortas ce anume l-a tulburat, iar el a izbutit în căutarea Graalului, acolo unde toţi ceilalţi cavaleri dăduseră greş. Sir Lancelot, de pildă, eşuase din cauza iubirii sale pentru Guinevere, fiindcă nu avusese inima curată.

În punctul culminant al căutării sale, Parsifal vede mai întâi suliţa lui Longinus - un memento al conexiunii cu Carol cel Mare - şi apoi i se arată Graalul însuşi.

Ce să înţelegem din această legendă? Elementul vizionar trebuie perceput în mod cert ca o relatare a unei ceremonii de iniţiere. Viziunile şi încercările lui Parsifal au avut loc în timp ce el se afla într-o transă profundă.

Dar, fireşte, faptul că evenimentele sunt alegorice sau simbolice nu înseamnă că nu trebuie considerate deopotrivă reale în mod literal.

Şi atunci, ce anume este Graalul?

Am văzut că, în versiunea germană a legendei, Graalul este o piatră. Şi în versiunea de faţă, Graalul pare a avea proprietăţile pietrei filosofale a alchimiştilor: străluceşte, se regenerează, redă tinereţea trupului fizic şi, pentru a-l cita pe von Eschenbach, oferă atât de mult din dulceaţa şi încântarea lumii, încât pare ca împărăţia cerurilor. Desigur, dacă această piatră care a căzut din fruntea lui Lucifer a fost modelată în forma unui bol, înseamnă că era o piatră asupra căreia se lucrase.

Pentru a înţelege ce este Graalul cu adevărat, trebuie să ne amintim care este funcţia lui, să ascultăm cu atenţie ce anume ne spune această poveste bine cunoscută. Este un potir, un vas menit să găzduiască fluidele corporale. Mai exact spus, menit să primească sângele lui Cristos, scurs din trupul lui pe cruce şi apoi mai târziu, simbolic, la Cina cea de Taină.

Am văzut deja că sângele este elementul distinctiv al conştiinţei animalice, iar în fiziologia ocultă, partea animalică a fiinţei umane este găzduită sau purtată, ca într-un potir, de componenta sa vegetală.

Prin urmare, secretul Sfântului Graal nu este faptul că ar reprezenta o linie genetică, o stirpe. Această idee, aşa cum am sugerat deja, contravine doctrinei ezoterice a reîncarnării. El aminteşte mai degrabă de rolul părţii vegetale a firii umane ca receptacul viu al spiritului sau al conştiinţei. Căutarea Graalului este o căutare a unui receptacul purificat, potrivit pentru a purta o formă superioară a spiritului, iar încercările din cursul căutării implică anumite tehnici ezoterice de purificare a trupului vegetal. Rudolf Steiner, poate cel mai important mistic al secolului XX, spunea că orice efort ezoteric serios începe cu acţiunea asupra componentei eterice, adică asupra trupului vegetal.

Din cauza Căderii a devenit eul animal atât de putred, iar noi suntem prinşi în plasa sinelui nostru sexual. Eul animal este de fapt atât de viciat, încât stricăciunea a pătruns deopotrivă în trupurile vegetal şi material, astfel că purificarea lor nu ne mai stă în puteri. Avem nevoie de aceea de un ajutor supranatural, iar tehnicile ezoterice sunt menite să ne furnizeze acest ajutor.

Dacă dimensiunea vegetală a omenirii este purificată, omul va deveni, în mod firesc, mai asemănător cu plantele. Sfinţii pot trăi în unele cazuri aproape numai cu lumina Soarelui, aidoma plantelor. Therese Neumann, mistic german şi autoare a unor miracole, a trăit aproape patruzeci de ani mâncând zilnic numai anafură.

Dar dacă tehnicile de transformare a trupului vegetal au existat din cele mai vechi timpuri, ce anume era nou şi deosebit în cele implicate în iniţierea graalică?

În cea de-a doua întâlnire a sa cu Regele Pescar, Parsifal pune întrebarea Ce te tulbură, frate? Aceasta demonstrează o combinaţie de compasiune altruistă şi, mai important, spirit cercetător, ceva nou în secolul al VIII-lea. Iată deci debutul unui nou impuls spre libertatea de gândire care a marcat începutul sfârşitului pentru epoca de autoritate a Bisericii.

Când Parsifal are o viziune a Sfântului Graal, vede de fapt trupul vegetal, sau sufletul, care a fost atât de puternic transformat de sentimentele morale şi de curiozitatea intelectuală, încât a devenit demn să poarte o formă superioară a spiritului, adică Duhul lui Iisus Cristos.

Dimensiunile istorice ale legendei sunt redate de modul în care rana lui Anfortas determină pustiirea ţării. Credinţa intimă a iniţiaţilor afectează destinul popoarelor.

Forma exterioară a legendei este de asemenea semnificativă. Episodul în care Parsifal găseşte Graalul este redat în termenii unei viziuni imaginative.

În templele şi în şcolile misterelor din epocile anterioare, erau sculptate statui minunate, zeii fiind rugaţi să coboare şi să sălăşluiască în ele. În Evul Mediu, marii iniţiaţi aveau să inspire splendide reprezentări imaginative, menite în mod similar să fie însufleţite de zeii ce vor rezida în ele.

La moartea lui Carol cel Mare, în anul 814, imperiul clădit de el s-a destrămat rapid, dar ceea ce a supravieţuit până astăzi este ideea vie a unei Europe unite. La fel ca regele Arthur, Carol cel Mare nu a murit cu adevărat, ci aşteaptă să revină, la vremuri de nevoie.

Puterile şi avuţiile Bisericii au sporit. Ea se dorea a fi unica păstrătoare a cheilor împărăţiei. Cea care susţinuse anterior existenţa unei singure vieţi, interzicând învăţăturile despre încarnare, şi care afirmase existenţa unui Dumnezeu unic, suprimând cunoaşterea privitoare la rădăcinile sale astronomice, Biserica sublinia acum unitatea componentelor neîntrupate ale fiinţei umane. În anul 869, la al optulea conciliu ecumenic, Biserica a închis efectiv porţile lumii spirituale, abolind străvechea distincţie dintre dimensiunea vegetală a sufletului şi cea animală a spiritului. Sufletul şi spiritul au fost declarate ca fiind unul şi acelaşi lucru, iar rezultatul pe termen lung al acestei măsuri a fost acela că lumea spiritelor, anterior atinsă în timpul slujbei religioase, a ajuns să fie considerată doar o abstracţiune seacă.

Experienţa lumilor spirituale a fost înlocuită de dogma menită să fie acceptată ca autoritate supremă.

Între timp, influenţa islamică vitală, deopotrivă intelectuală şi spirituală, a continuat să se manifeste în Europa în cadrul unor centre precum Toledo sau Sicilia. Studiul matematicii, al geometriei şi al ştiinţelor naturale, inspirat şi de traducerea în arabă a operelor lui Aristotel, dar şi astronomia şi astrologia s-au răspândit spre nord, culminând cu fondarea primelor universităţi din Europa, după modelul islamic, şi cu arabescurile arhitecturii gotice, influenţate de complexele forme vegetale ale moscheilor.

Pe portalul nordic al catedralei din Chartres, dedicată în anul 1028, este înfăţişat Melhisedec purtând Graalul. Influenţa astrologiei, pe care islamul o aducea înapoi în Europa după ce, cu sute de ani înainte, fusese alungată de autorităţile de la Roma, poate fi observată în simbolismul portalului vestic: peştele constelaţiei cu acelaşi nume şi cei doi cavaleri templieri ai Gemenilor. Pe fronton se regăseşte de asemenea un strălucit exemplu al unei vesica piscis - al treilea ochi care percepe lumea spirituală întrepătrunsă cu cea materială.

Catedrala din Chartres constituie o fuziune în piatră a misticismului islamic, a anticei spiritualităţi celte şi a creştinismului neoplatonic. Amplasată pe culmea unei coline străbătute de o reţea de străvechi tuneluri şi grote, se spune că ar fi fost construită pe locul unui sit dedicat Pământului-Mamă. În criptă este expusă şi astăzi o madonă neagră, amintind despre înrudirea dintre Isis, mama zeului Soare, şi Maria, mama lui Iisus Cristos.

În pardoseala navei centrale este incrustat cel mai cunoscut labirint din Europa. Construit în anul 1200, are circa doisprezece metri în diametru. Înainte de a fi desprinsă pentru a fi topită şi folosită la fabricarea tunurilor, în timpul Revoluţiei Franceze, în centrul său se afla o placă pe care erau reprezentaţi Tezeu, Ariadna şi Minotaurul.

Desigur că labirinturile sunt artefacte antice, păgâne, ale căror urme pot fi văzute astăzi nu doar la Knossos, ci şi în Hawara, Egipt, şi în multe locuri în aer liber în Irlanda, Anglia şi în peninsula Scandinavă, săpate în rocă. Numeroase alte biserici creştine aveau labirinturi înainte de secolul al XVIII-lea, când au fost distruse din cauza implicaţiilor lor păgâne.

Unul dintre tumulii de la Newgrange, în Irlanda, era încă numit de localnici, în anii cincizeci, castelul spiralei, datorită spiralei gravate lângă intrare. Sintagma regele nostru a dispărut în castelul spiralei era modalitatea idiomatică de a spune că suveranul murise.

Aceasta este cheia simbolismului secret al labirintului şi al catedralei din Chartres. Dacă intraţi în labirint şi-i străbateţi, veţi constata că urmaţi o mişcare în spirală, întâi spre stânga şi înapoi la dreapta, pe măsură ce înaintaţi spre centru. Pelerinii care îl parcurg sunt antrenaţi într-un dans similar cu cel al lui Iisus, descris în Faptele Sfântului Ioan. Scopul, în orice activitate iniţiatică, este acela de a accede la o stare de conştiinţă alterată, în care spiritul urcă spre lumile spirituale, făcând astfel călătoria de după moarte încă din timpul vieţii.

Ariadna, care intervine pentru a-l salva pe Tezeu, este - privită în contextul catedralei din Chartres - Maria care a dat naştere zeului Soare şi prin a cărei mijlocire putem da şi noi naştere eului nostru superior.

Labirintul de la Chartres poate fi considerat, prin urmare, un fel de mandală, de ajutor în meditaţie şi pentru atingerea unei stări alterate de conştiinţă. În geometria sacră a catedralei, labirintul este reflectat de o altă mandală: marea rozasă.

Vitraliile caracteristice Evului Mediu au apărut pentru prima dată în Iran/Irak, în secolul al XI-lea. Extraordinara sticlă luminiscenţă de la Chartres a fost fabricată de alchimiştii medievali care aflaseră secretele arabilor şi ale căror tehnici nu mai pot fi reproduse astăzi. Schwaller de Lubicz, marele egiptolog, îi explica biografului său, André van den Broeck, că strălucitoarele nuanţe de roşu şi albastru ale vitraliilor de la Chartres nu aveau la bază pigmenţi chimici, ci o separare a spiritului volatil al metalelor pe care el le testase cu celebrul alchimist Fulcanelli şi pe care le găsise şi în fragmentele de sticlă descoperite în Egipt.

Rozasa, pe a cărei circumferinţă exterioară sunt înfăţişate semnele zodiacului, reprezintă chakra activată, aşa cum trebuie să fie când ajungem în centrul labirintului vieţii, dansând în sfârşit pe muzica sferelor. Nu degeaba a fost catedrala din Chartres descrisă ca un creuzet alchimic pentru transformarea omenirii.

Islamul îşi croia calea în ţesătura lumii, atât la nivel ezoteric, cât şi exoteric. Apoi, în anul 1076, musulmanii turci au preluat controlul asupra Ierusalimului.

DEMONUL ÎNŢELEPT AL TEMPLIERILOR

 

PROFEŢIILE LUI JOACHIM IUBIRILE LUI RAMON LULL SFÂNTUL FRANCISC ŞI BUDDHA ROGER BACON ÎL IRONIZEAZĂ PE TOMA DAQUINO TEMPLIERII ÎL VENEREAZĂ PE BAPHOMET

 

În anul 1076, musulmanii turci au cucerit Ierusalimul şi au început să-i persecute pe pelerinii creştini. Cruciaţii au eliberat Ţara Sfântă, după care au pierdut din nou controlul asupra ei.

În anul 1119, cinci cavaleri, conduşi de Hugues de Payens, s-au întâlnit pe locul răstignirii. Aidoma celor plecaţi în căutarea Graalului, cei cinci au jurat să devină demni purtători ai sângelui lui Cristos. Pentru a-i proteja pe pelerini, ei şi-au stabilit cartierul general în locul în care se credea că au fost grajdurile de pe lângă Templul lui Solomon.

Reuniţi cândva între prima şi cea de-a doua cruciadă, ei au devenit trupele de elită ale creştinătăţii. Cavalerii Templieri, sau Ordinul Oştenilor Săraci ai lui Iisus Cristos şi ai Templului lui Solomon, pe numele lor întreg, purtau totdeauna, pe sub îmbrăcămintea exterioară, pantaloni din piele de oaie, ca simbol al castităţii, şi le era interzis să-şi radă barba. Singura posesiune pe care le era permis s-o aibă era sabia, toate celelalte proprietăţi fiind deţinute în comun. Niciodată nu aveau voie să ceară îndurarea duşmanului, retrăgându-se numai dacă raportul era de trei la unul. Şi chiar dacă se puteau retrage, erau întotdeauna obligaţi să lupte până la moarte.

Sfântul Bernard de Clairvaux, fondatorul ordinului monastic cistercian şi cel mai influent cleric al vremii, a redactat regulamentul de funcţionare a societăţii în anul 1128, pentru ca templierii să poată deveni în mod oficial un ordin religios. Bernard scria despre ei că nu cunoşteau frica şi că unul dintre ei a pus adesea pe fugă o mie, că erau mai blânzi decât mieii, dar mai încrâncenaţi decât leii, şi că aveau bunătatea călugărilor şi vitejia cavalerilor.

Dovezile arheologice par a confirma faptul că la originea fondării ordinului s-au aflat şi motive ascunse - anume cele de a face săpături pe locul Templului. În tunelurile excavate adânc sub acesta au fost descoperite artefacte de provenienţă templieră. Tunelurile au fost tăiate în roca solidă, orientate astfel încât să ducă direct sub presupusul loc al Sfintei Sfintelor.

Ceremoniile de iniţiere ale templierilor reuneau în mod evident tradiţii diferite, inclusiv sufismul şi înţelepciunea lui Solomon. Era ucis un miel, iar din el era confecţionată o funie, legată apoi de gâtul aspirantului. De ea era tras acesta când era dus în sala de iniţiere. După ce i se cerea să jure, sub ameninţarea pedepsei cu moartea, că intenţiile sale erau pure, candidatul se întreba dacă nu cumva Marele Maestru putea privi în sufletul lui prin cine ştie ce mijloace oculte şi dacă se afla pe punctul de a muri.

Cei dornici de iniţiere treceau prin încercări înspăimântătoare, de tipul celor la care îi supunea Zarathustra pe candidaţii săi, inclusiv confruntări cu teribile forţe demonice, pentru ca viitorul iniţiat să fie pregătit pentru moarte sau pentru alte orori cu care s-ar fi putut întâlni mai târziu în viaţă.

Aceste confruntări cu demonii, implicate în procesul de iniţiere, persistau în amintirile templierilor, bântuindu-i adesea, însă vreme de două sute de ani solidaritatea şi rigida lor structură organizatorică au constituit atuuri extraordinare pentru capacitatea lor de a influenţa şi chiar dirija mersul lucrurilor în lume. Fiindcă mulţi nobili s-au alăturat ordinului, oferindu-i acestuia toate posesiunile lor, templierii au devenit foarte bogaţi. Ei au inventat biletele de credit, pentru ca banii să poată fi transferaţi dintr-un loc în altul fără teamă de hoţi. Templul lor din Paris a devenit centrul finanţelor franceze. Dintr-un anumit punct de vedere, au fost precursorii băncilor moderne, contribuind la formarea clasei de comercianţi. De asemenea, templierii au fost patronii primelor ghilde independente de Biserică şi de aristocraţie. Numite Les Compagnons du Devoir, aceste ghilde erau responsabile pentru proiectele de construcţie ale templierilor, vegheau la respectarea codurilor etice şi protejau văduvele şi copiii membrilor.

La finele secolului al XII-lea, la orizont se iveau alte ameninţări la adresa supremaţiei Bisericii. În 1190-1191, Richard Inimă-de-Leu, nepotul lui Guillaume de Poitiers, primul trubadur, se întorcea din cea de-a treia cruciadă şi s-a oprit în drum pentru a-l vizita pe un pustnic din munţi, cunoscut pentru darul profeţiei. Richard a plecat de la el cu o prevestire sumbră: Ce veşti sumbre răsună de sub capişonul acela!

Născut într-un sătuc din Calabria în circa 1135, Joachim trăise ani buni ca pustnic, înainte de a intra într-o mănăstire şi a fonda apoi abaţia Fiore, în munţi.

Încerca să înţeleagă Apocalipsa Sfântului Ioan, luptându-se cu ea - pentru a-l cita - şi fiind înfrânt. Apoi, într-o dimineaţă de Paşte, s-a trezit ca un om nou, cu o nouă capacitate de înţelegere. Numeroasele comentarii profetice pe care avea să le facă ulterior au influenţat gândirea spirituală şi grupările mistice din întreaga Europă în perioada Evului Mediu, reflectându-se apoi şi în filosofia rozacruciană.

Deşi cărţile esenţiale ale Cabalei nu fuseseră încă publicate, în scrierile lui Joachim există o dimensiune cabalistică, rezultat, poate, al prieteniei sale cu Petrus Alphonsi, un evreu spaniol convertit. Desigur, Vechiul Testament însuşi reflectă ideea acţiunilor lui Dumnezeu asupra istoriei, dar specifice Cabalei în lucrările lui Joachim sunt modul în care interpretează textele biblice în termenii complexului simbolism numeric şi totodată viziunea sa asupra ceea ce el numea Copacul Vieţii. Joachim a publicat o diagramă reprezentând acest copac cu două sute de ani înainte ca o idee similară să fie făcută cunoscută de cabalişti, probabil inspirându-se din tradiţiile orale, graţie prieteniei sale cu Alphonsi.

Dar în privinţa învăţăturilor lui Joachim, imaginaţia lumii medievale a fost stârnită în primul rând de teoria celor trei. El susţinea că, dacă Vechiul Testament a marcat Epoca Tatălui, caracterizată de teamă şi supunere, iar Noul Testament a reprezentat Epoca Fiului, era Bisericii şi a credinţei religioase, atunci realitatea Treimii sugerează că se apropie o a treia epocă, una a Sfântului Duh. Odată cu sosirea ei, Biserica nu va mai fi necesară, fiindcă vom intra într-o eră a libertăţii şi iubirii. Cum Joachim era un iniţiat, gândirea sa avea şi o dimensiune astrologică, de obicei trecută cu vederea de comentatorii Bisericii. Era Berbecului era Epoca Tatălui, cea a Peştilor era Epoca Fiului, iar Vărsătorul marca Epoca Sfântului Duh.

Joachim profeţise că va exista o perioadă de tranziţie între cea de-a doua epocă şi cea de-a treia, o perioadă în care un nou tip de oameni spirituali vor educa omenirea şi Ilie îşi va face din nou apariţia, aşa cum profeţeau ultimele versete ale Vechiului Testament, în cartea lui Maleahi. Ilie avea să fie precursorul lui Mesia, cel care va facilita marea inovatio. Joachim a prevestit de asemenea şi că Anticristul se va reîncarna înainte de debutul celei de-a treia epoci. Aşa cum vom vedea, profeţiile sale îi fascinează şi astăzi pe membrii societăţilor secrete.

Ramón Lull, Doctor Illuminatus, a fost un misionar pe tărâmul musulmanilor, a cărui gândire era impregnată de idei islamice. S-a născut la Palma, capitala insulei Majorca, în anul 1235, şi a crescut ca paj la curtea regală. Astfel, a dus o viaţă de plăceri, lipsită de griji. Într-o zi, suspinând după o domniţă genoveză pe care o dorea cu înflăcărare, a intrat călare în biserica Sfânta Eulalia, în care aceasta se ruga. Doamna l-a respins, dar într-o zi a răspuns la versurile pe care el i le trimisese propunându-i o întâlnire. Când Ramon Lull a sosit, fără niciun preambul, femeia şi-a dezgolit pieptul în faţa lui: acesta era ros de o boală malignă.

Şocul trăit a marcat începutul convertirii lui Lull, ajutându-l să-şi formeze o viziune asupra lumii ca un loc al extremelor oscilante, în care aparenţele pot disimula exact opusul celor pe care le înfăţişează. În cea mai cunoscută lucrare a sa, Cartea celui ce iubeşte şi a iubitului, el se întreabă: Când vine ora la care apa ce curge la vale îşi va schimba firea şi va începe să urce? De asemenea, vorbeşte despre cel ce iubeşte, care cade printre spini şi totuşi aceştia îi par flori, un pat al iubirii. Ce este nenorocirea? se întreabă Lull. Să-ţi împlineşti dorinţele în lumea aceasta. De vezi un Iubit înveşmântat în haine frumoase, adaugă el, sătul de mâncare şi somn, să ştii că în omul acela vezi damnare şi chin. Parfumul florilor aduce în mintea Iubitului duhoarea malefică a averilor şi a meschinăriei, a bătrâneţii şi a lascivităţii, a nemulţumirii şi a mândriei.

Lull scria deopotrivă despre urcarea pe scara umanităţii spre gloria Naturii Divine. Această ascensiune mistică este posibilă prin exersarea a ceea ce el numeşte puterile sufletului: simţirea, imaginaţia, înţelegerea şi voinţa. Astfel el a contribuit la conturarea unei forme profund personale de alchimie care, aşa cum vom vedea, va deveni motorul Europei ezoterice.

La un moment dat, Lull spunea: De rosteşti adevărul, o, nebunule, vei fi lovit de cei chinuiţi, vei fi mustrat şi ucis. în vreme ce predica în faţa musulmanilor din nordul Africii, a fost încercuit de mulţime, scos din oraş şi ucis cu pietre.

Francisc s-a născut într-o lume în care şerbii trăiau în lipsuri extreme, iar bătrânii, infirmii, săracii şi leproşii erau trataţi cu un dispreţ suveran. Clericii se îmbogăţeau de pe urma şerbilor şi îi persecutau pe toţi cei care aveau alte opinii decât ei.

În anul 1206, Francisc era un tânăr trecut de douăzeci de ani, care trăia în Assisi, Italia. Ducea un trai egoist, lipsit de griji, evitând orice contact cu greutăţile vieţii şi întorcând capul dacă zărea vreun lepros.

Nu putem să nu remarcăm aici paralela cu viaţa prinţului Siddharta.

Apoi, într-o zi în vreme ce călărea, armăsarul s-a cabrat deodată, iar Francisc s-a pomenit în faţa unui lepros. A coborât din şa şi, înainte de a-şi da seama ce face, a luat mâna însângerată a bolnavului şi i-a sărutat obrajii ce supurau. A simţit apoi cum omul îşi trage mâna dintr-a sa şi, când a ridicat ochii, leprosul dispăruse.

Atunci şi-a dat seama că, la fel ca Sfântul Pavel pe drumul Damascului, se întâlnise cu Iisus înviat.

Viaţa şi filosofia lui Francisc au fost atunci întoarse cu susul în jos. Viitorul sfânt a început să înţeleagă limpede că evangheliile recomandă o viaţă în sărăcie, dedicată ajutorării celorlalţi, în care omul să nu dispună nici de aur, argint sau bani în pungă, nici de portofel pentru călătorii, nici de două haine ori de pantofi. Sărăcia, avea el să spună, înseamnă să nu ai nimic, să nu-ţi doreşti nimic, şi totuşi să ai cu adevărat toate lucrurile în spiritul libertăţii. Şi-a dat seama că experienţa în sine, nu lucrurile experimentate, este importantă. Lucrurile pe care le deţinem ne controlează şi ameninţă să ne stăpânească vieţile. O voce răsunând dintr-un crucifix pictat din biserica San Domenico din Assisi i-a spus: Du-te, Francisc, şi repară-mi Casa care, aşa cum vezi, cade în ruină. Iar lui Francisc experienţa i s-a părut a fi inefabilă.

Apoi a izbutit să-şi transforme într-o asemenea măsură şinele în dimensiunile animală, vegetală şi, aşa cum vom vedea curând, în cea materială, încât animalele reacţionau în faţa lui în moduri uluitoare. Un greiere cânta atunci când el îi cerea acest lucru. Păsările se adunau pentru a-l auzi predicând. Iar când un lup mare şi fioros teroriza oraşul Gubbio, din munţi, Francisc a plecat în întâmpinarea lui. Lupul a alergat spre el, dar i s-a aşezat la picioare când viitorul sfânt i-a ordonat să nu rănească pe nimeni, după care a început să meargă alături de el, îmblânzit. Recent, scheletul unui lup a fost descoperit îngropat sub pardoseala bisericii San Francesco della Pace, din Gubbio.

Dacă vom compara misticismul lui Ramón Lull cu cel al Sfântului Francisc, vom observa că, într-un răstimp foarte scurt, s-a produs o schimbare majoră. Misticismul lui Francisc este unul al lucrurilor simple, naturale, al vieţii de zi cu zi şi al spaţiilor deschise.

În prima biografie a sfântului, Micile flori ale Sfântului Francisc, se spune despre el că a descoperit lucrurile ascunse ale naturii cu ajutorul inimii sale sensibile. Pentru el, totul era viu. Avea acea viziune extatică a cosmosului pe care o susţine şi idealismul, conform căreia totul este creat şi dotat cu viaţă de ierarhiile celeste. Creaţia întreagă cântă la unison un Imn Fratelui Soare şi Surorii Lună:

Toată slava a ta fie, Doamne, în tot ce tu ai făcut şi mai întâi domnul meu Fratele Soare care aduce ziua.

Toată slava a ta fie, Doamne, prin Sora Lună şi Stelele în ceruri le-ai făcut tu Strălucitoare, frumoase şi preţioase.

Spiritul creştinismului contribuise odinioară la evoluţia budismului, instilându-i un entuziasm graţie căruia învăţăturile lui Buddha privind compasiunea universală şi-au găsit împlinirea în lumea materială. Acum, deşi Buddha nu se reîncarnase, spiritul său a facilitat reformarea creştinismului, inspirând compasiunea şi respectul pentru toate formele de viaţă.

Spre sfârşitul vieţii, Francisc medita undeva pe muntele La Verna, rugându-se în faţa chiliei sale de pustnic, când dintr-odată cerul întreg s-a umplut de strălucire şi un serafim cu şase aripi i-a apărut în faţă. Francisc şi-a dat seama că îngerul avea acelaşi chip cu cel văzut de el pe crucifixul vopsit care a deschis drumul misiunii sale şi a înţeles că Iisus Cristos îl trimitea într-o nouă misiune.


1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 |


, . (0.073 .)

| | c | |