CEL VERDE DE DINCOLO DE LUMI

COLUMB DON QUIJOTE WILLIAM SHAKESPEARE, FRANCIS BACON ŞI CEL VERDE

Când a ajuns la gurile fluviului Orinoco, în anul 1492, Cristofor Columb a crezut că a găsit unul dintre cele patru râuri care curg din Eden, Gihon. Iată ce scria el către cei de acasă: „Sunt semne puternice care sugerează că ne aflăm în apropierea unui Paradis pământesc, căci pe lângă că se potriveşte, ca poziţie matematică, cu părerile sfinţilor şi învăţaţilor teologi, toţi ceilalţi înţelepţi sunt de acord că acest lucru e probabil.”

Impulsul de a descoperi totul despre lume, care a inspirat revoluţia ştiinţifică, s-a aflat şi la baza marilor călătorii de explorare geografică. Niciodată înainte lumea materială nu stârnise atâta curiozitate.

Speranţele de a găsi o Lume Nouă erau ferm legate de aşteptarea unei noi Epoci de Aur, dar aurul găsit s-a dovedit a fi mult mai pământesc.

Multe s-au spus despre conexiunile lui Columb cu templierii. Era căsătorit cu fiica unui fost Mare Maestru al Cavalerilor lui Cristos, un ordin portughez care se dezvoltase după ce templierii fuseseră obligaţi să intre în ilegalitate. Se consideră semnificativ faptul că vasele cu care naviga Columb aveau pânze imprimate cu crucea roşie distinctivă a templierilor. În realitate însă, Cavalerii lui Cristos nu întreţineau aceeaşi comunicare liberă cu lumea spiritelor ca aceea care îl determinase pe papă să adopte măsuri atât de radicale în privinţa templierilor. La fel ca în cazul altor ordine criptotempliere de mai târziu, precum Cavalerii de Malta, Roma adoptase mistica strălucitoare a templierilor originali şi o folosea în scopuri proprii.

Columb îi scrisese reginei Isabella, exprimându-şi speranţa că va găsi un „butoi cu aur” care să finanţeze recucerirea Ierusalimului, aşa cum ea şi soţul ei, Ferdinand, izbutiseră nu cu mult timp în urmă să recucerească Granada, readucând Spania sub umbrela Bisericii. Columb nu ştia însă că acel aur avea să fie necesar pentru lupta împotriva unui duşman aflat mai aproape de casă şi a cărui putere sporea cu rapiditate, un duşman ce avea mult mai multe drepturi să fie considerat moştenitorul spiritual al templierilor.

Linia frontului de luptă pentru controlul asupra lumii fusese deja trasată, nu doar geografic, ci şi în lumea spirituală. Şi avea să fie o bătălie pentru întregul spirit al omenirii.

Cervantes şi Shakespeare au trăit în aceeaşi perioadă.

Don Quijote, cavalerul bătrâior ce se bătea cu morile de vânt, crezându-le nişte uriaşi, şi pentru care o ţărăncuţă vânjoasă, duhnind a usturoi, era o frumoasă fecioară aristocratică pe nume Dulcinea, desprinsă din basmele cavalereşti, ar putea părea la prima vedere un personaj de comedie. Dar pe măsură ce intriga progresează, tonul se schimbă şi cititorul simte lucrătura unei magii bizare.

La un anumit nivel, Don Quijote insistă asupra vechilor idealuri cavalereşti ale Evului Mediu, pe cale de a se stinge. La un alt nivel, el trăieşte o „a doua copilărie”, ce trimite la vremurile în care roadele imaginaţiei păreau mult mai reale. Şi adevărul este că, desigur, în filosofia ezoterică, roadele imaginaţiei sunt mult mai reale. Pe baza unei atente analize textuale, unii exegeţi spanioli au susţinut că Don Quijote este de fapt un comentariu alegoric al Zohar ului cabalistic (Cartea Splendorii).

La un moment dat, în urma unui truc al lui Merlin, Don Quijote şi pragmaticul său scutier Sancho Panza încep să creadă că frumoasei Dulcinea i s-au făcut farmece şi de aceea arată ca o ţărăncuţă vânjoasă; aparent, singura modalitate prin care ea îşi poate recăpăta aspectul minunat este ca Sancho Panza să accepte să primească 3 300 de lovituri de bici. Vom reveni în scurt timp pentru a examina semnificaţia numărului 33.

În centrul romanului se află de fapt relatarea unei iniţieri, ce marchează punctul în care comedia uşoară dispare şi lasă în loc ceva mult mai ambiguu şi mai tulburător. Este vorba despre straniul episod al coborârii lui Don Quijote în grota lui Montesinos.

Sancho Panza leagă de pieptarul stăpânului său o frânghie de o sută de stânjeni şi îl lasă în jos prin intrarea în peşteră. Coborând, Don Quijote îşi croieşte calea printre smochini, rugi de mure şi mărăcinişuri, speriind ciori şi corbi.

Ajuns în fundul grotei, nobilul cavaler nu se poate împiedica să nu cadă într-un somn foarte, foarte adânc, iar când se trezeşte, îşi dă seama că se află pe o minunată pajişte. Spre deosebire de un vis însă, de această dată poate gândi perfect raţional.

Şi ajunge la un vast palat de cristal, unde este întâmpinat de un bătrân ciudat cu o glugă din satin verde, care se prezintă ca fiind Montesinos. Omul, neîndoielnic duhul palatului transparent, îi spune că era de multă vreme aşteptat, apoi îl conduce pe trepte în jos, într-o încăpere în care îi arată un cavaler întins pe un catafalc de marmură. Cavalerul fusese vrăjit de Merlin, îi explică Montesinos, după care continuă: Merlin prevestise că el, Don Quijote, va rupe vraja şi astfel va readuce la viaţă cavalerismul rătăcitor.

Don Quijote se întoarce la suprafaţă şi îl întreabă pe Sancho Panza cât timp a lipsit. Când acesta îi răspunde „nu mai mult de o oră”, bătrânul cavaler nu crede, replicând că a petrecut de fapt trei zile sub pământ. Şi adaugă că ştie bine ce a văzut şi ce a atins.

„Spui cele mai nebuneşti lucruri posibile”, replică Sancho.

Întregul roman este o broderie pe marginea magiei, a iluziilor şi deziluziilor - şi a unui nivel mai profund al magiei. Poate fi citit ca o serie de parabole în care semnificaţia nu este niciodată explicit declarată şi nici limpede. Dar cel mai subtil nivel al lui se referă la rolul imaginaţiei în formarea lumii. Don Quijote nu este doar un bufon, ci este un individ a cărui principală dorinţă este aceea de a căpăta răspuns la cele mai intime întrebări ale sale. Şi i se arată faptul că realitatea materială constituie doar unul dintre numeroasele niveluri ale iluziei şi că formarea acestora este rodul celor mai profunde eforturi ale imaginaţiei noastre. Implicaţia: dacă putem localiza sursa secretă a închipuirilor noastre, izbutim să controlăm fluxul naturii. Până la finele romanului, Don Quijote va fi modificat subtil mediul în care trăieşte.

Am văzut mai devreme că, atunci când suntem îndrăgostiţi, alegem să percepem mai degrabă trăsăturile pozitive ale celui pe care Îl iubim. Am văzut de asemenea cum bunăvoinţa noastră face ca aceste trăsături să se manifeste şi să se accentueze. Dar şi reversul medaliei este deopotrivă adevărat. Ceea ce dispreţuim devine şi mai de dispreţuit.

O alegere similară ne stă înainte atunci când contemplăm universul în ansamblul său. Cervantes scria într-un moment-cheie în istorie, când oamenii nu mai ştiau fără umbră de îndoială că lumea este un loc spiritual, care are ca esenţă bunătatea şi valoarea. Cervantes spune, de fapt, că, dacă asemenea lui Don Quijote, decidem din toată inima să credem în bunătatea intrinsecă a lumii, în ciuda capriciilor norocului şi a tendinţei sorţii de a contrazice această credinţă spirituală şi de a-i conferi un aer absurd şi ridicol, atunci această hotărâre de a crede va contribui la transformarea lumii, inclusiv la nivel supranatural.

Don Quijote este necugetat în bunăvoinţa şi generozitatea lui, pornind pe o cale extremă şi plină de suferinţe. A fost supranumit „Cristosul spaniol”, iar efectele epopeii sale asupra istoriei lumii au fost tot atât de ample cum ar fi fost dacă el ar fi existat cu adevărat.

Cervantes a murit pe 23 aprilie 1616, în aceeaşi zi cu Shakespeare.

Firavele urme pe care le-a lăsat William Shakespeare în arhive ne oferă puţine date certe despre el. Ştim că s-a născut în satul Stratford-upon-Avon în anul 1564, că a învăţat la şcoala locală, a devenit ucenic de măcelar şi a fost prins braconând. A plecat apoi la Londra, unde a devenit actor de roluri secundare într-o companie teatrală aflată anterior sub patronajul lui Francis Bacon; compania a pus în scenă numeroase piese de succes, ale căror versiuni publicate Îi poartă numele. Când s-a stins, i-a lăsat soţiei prin testament al doilea pat dintre cele preferate ale sale.

Contemporanul lui, dramaturgul Ben Jonson, spunea dispreţuitor despre Shakespeare că ştia „ceva latină şi mai puţină greacă”. Cum a fost posibil ca un asemenea om să creeze o operă ce debordează de întreaga erudiţie a epocii sale?

Mulţi dintre contemporanii lui au fost consideraţi adevăraţii autori ai pieselor sale, inclusiv seniorul lui, al şaptesprezecelea conte de Oxford, Christopher Marlowe (pe baza teoriei care susţine că de fapt nu a fost asasinat în 1593, când au început să apară piesele lui Shakespeare), şi mai târziu poetul John Donne. Un specialist american, Margaret Demorest, a descoperit o serie de ciudate conexiuni între Donne şi Shakespeare: asemănarea dintre portretele lor, sonoritatea similară a pseudonimelor, „Johannes factotum” pentru Shakespeare şi „Johannes Factus” pentru Donne, bizare idiosincrazii în ortografierea unor cuvinte - ambii scriau heruvin în loc de heruvim, de pildă - şi faptul că primele lucrări publicate ale lui Donne au apărut după ce au încetat cele ale lui Shakespeare.

Dar cel mai popular candidat este, desigur, Francis Bacon.

Un veritabil copil-minune, Francis Bacon s-a născut într-o familie de curteni, în anul 1561. La vârsta de doisprezece ani, o pantomimă pe care o scrisese, Naşterea lui Merlin, a fost jucată în faţa reginei Elizabeth I, care îl numea cu drag micul ei Lord Păstrător. Era un copil scund şi slab, bolnăvicios, pe care colegii de şcoală îl porecliseră, printr-un joc de cuvinte pe seama numelui său, Hamlet, adică „slăninuţă”. A fost educat la Oxford şi când, în ciuda anterioarei bunăvoinţe a suveranei, ambiţiile politice i-au fost în mod repetat zădărnicite, a conceput un plan de a-şi construi pentru sine un „imperiu al învăţăturii”, cucerind toate ramurile cunoaşterii. Geniul său intelectual era atât de strălucit, încât a devenit cunoscut ca „miracolul tuturor timpurilor”. A scris cărţi ce au dominat viaţa intelectuală a epocii sale, printre acestea numărându-se Progresul învăţăturii, Novum Organum, în care propunea o nouă abordare radicală a gândirii ştiinţifice, şi Noua Atlantidă, o viziune a noii ordini mondiale. Inspirată în parte de Atlantida lui Platon, această din urmă lucrare avea să exercite o influenţă deosebită asupra grupărilor ezoterice moderne. Odată cu urcarea pe tron a lui Iacob I, Bacon şi-a împlinit vechea ambiţie şi a devenit lord cancelar, al doilea om în stat. Una dintre responsabilităţile sale era acordarea titlurilor de proprietate asupra pământului în Lumea Nouă.

Geniul lui Bacon avea o asemenea amploare, încât părea a se răsfrânge asupra lumii întregi şi, lăsând la o parte celelalte considerente, el pare a fi un candidat mai bun pentru „rolul” de autor al pieselor lui Shakespeare decât Shakespeare însuşi.

Bacon era membru al unei societăţi secrete numite Ordinul Coifului. În Progresul învăţăturii, scria despre o tradiţie de transmitere a parabolelor în succesiune şi, odată cu ele, a semnificaţiilor ascunse ale „secretelor ştiinţelor”. Recunoştea că era fascinat de codurile secrete şi de cifrurile numerice. În ediţia din 1623 a Progresului învăţăturii, detalia ceea ce el numea Cifrul Bilateral; ulterior, acesta avea să fie baza codului Morse.

Este interesant de remarcat că favoritul său era anticul cifru cabalist, conform căruia numele Bacon are valoarea numerică 33. Folosind acelaşi cifru, sintagma „Fra Rosi Crosse” este codificată pe pagina de frontispiciu, cea de dedicaţie şi pe alte pagini importante din Progresul învăţăturii. Şi tot cu acest cifru, aceeaşi sintagmă rozacruciană se regăseşte în dedicaţia din The Shakespeare Folio, pe prima pagină a Furtunii şi pe monumentul închinat lui Shakespeare în Stratford-upon-Avon. Pergamentul rulat de pe memorialul lui Shakespeare de la Westminster Abbey poartă şi el sintagma respectivă, alături de numărul 33, despre care am văzut că este numărul lui Bacon.

Pentru a înţelege soluţia oferită de istoria secretă la acest mister, trebuie să ne oprim întâi asupra operei la care ne referim.

Piesele lui Shakespeare jonglează cu stări de conştiinţă alterată, cu nebunia iubirii. Hamlet şi Ofelia sunt urmaşi ai trubadurilor. Ei sunt bufonii înţelepţi, la fel ca Feste în A douăsprezecea noapte. În Nebunul regelui Lear, bufonul care rosteşte adevărul atunci când nimeni nu are curajul s-o facă, nebunul trubadurilor atinge apoteoza.

Personajele Gargantua, Don Quijote şi Sancho Panza marchează imaginaţia colectivă a omenirii şi contribuie la formarea atitudinilor noastre în viaţă. Dar aşa cum a arătat Harold Bloom, profesor de studii umaniste la Universitatea Yale şi autor al cărţii Shakespeare: Inventarea omului, niciun alt scriitor nu a imprimat în imaginaţia noastră atâtea arhetipuri precum Shakespeare: Falstaff, Hamlet, Ofelia, Lear, Prospero, Caliban, Fundulea, Othello, Iago, Malvolio, Macbeth şi doamna lui, Romeo şi Julieta.

De fapt, după Iisus Cristos, nimeni nu a mai contribuit atât de mult la dezvoltarea percepţiei umane a unei vieţi interioare. Dacă Iisus a plantat sâmburele vieţii interioare, Shakespeare i-a facilitat creşterea, a populat-o şi ne-a oferit senzaţia pe care o avem astăzi cu toţii, că în interiorul nostru se află un univers la fel de vast precum cel exterior.

Marii scriitori sunt arhitecţii conştiinţei noastre. La Rabelais, Cervantes şi Shakespeare, şi mai presus de orice în monologurile lui Hamlet, vedem de asemenea primele mlădiţe ale actualului sentiment al punctelor de cotitură în viaţă, al deciziilor vitale pe care trebuie să le luăm. Înaintea marilor scriitori ai Renaşterii, orice semn al acestor aspecte nu putea veni din altă parte decât din predicile religioase.

Există o latură întunecată a acestei noi bogăţii interioare, o latură pe care o percepem cel mai limpede în monologurile lui Hamlet. Noua capacitate de detaşare care îi permite individului să se retragă din lumea simţurilor şi să călătorească în propriul său univers interior este o sabie cu două tăişuri, ce aduce cu ea pericolul de a se simţi înstrăinat de lumea exterioară. Hamlet cade pradă acestei stări de înstrăinare atunci când nu ştie ce e mai bine, „a fi sau a nu fi”. S-a parcurs astfel un drum lung de la strigătul lui Ahile, care voia să trăiască în lumina Soarelui cu orice preţ.

În calitatea sa de iniţiat, Shakespeare a contribuit la făurirea unei noi forme de conştiinţă. Dar de unde ştim că el a fost într-adevăr un iniţiat?

În ţările anglo-saxone cel puţin, Shakespeare a ajutat mai mult decât oricine altcineva la conturarea ideilor noastre cu privire la fiinţele provenite din lumile spirituale şi la modul în care acestea pătrund uneori în lumea materială. Este suficient să ne gândim la Ariei, Caliban, Puck, Oberon şi Titania. Mulţi thespieni cred şi astăzi că în Macbeth se regăsesc formule oculte periculoase, care îi conferă forţa unei ceremonii magice. Prospero, din Furtuna, este arhetipul magului şi are la bază persoana astrologului de curte al reginei Elizabeth I, dr. Dee. Un spirit i-a vorbit acestuia din urmă pe data de 24 martie 1583, dezvăluindu-i viitorul naturii şi al raţiunii, spunând: „Noi Lumi se vor naşte din acestea. Noi feluri de a fi; Oameni ciudaţi.” Comparaţi aceste cuvinte cu „Ce mirare! Cât de frumoasă-i omenirea! O, bravă lume nouă, ce are astfel de oameni în ea.”

Când intrăm în Pădurea Verde din Visul unei nopţi de vară - sau în alte comedii - pătrundem din nou în codrul antic prin care ne-am plimbat în capitolul 2, revenim la o formă de conştiinţă arhaică, în care natura întreagă este animată de spirite. În artă şi literatură, vegetaţia încâlcită semnalează că pătrundem pe tărâmul dimensiunii ezoterice, eterice. Imagistica florală este, desigur, densă în opera lui Shakespeare. Criticii au remarcat adesea utilizarea trandafirului ca simbol ocult, rozacrucian, în Faerie Queene, scrisă de Edmund Spenser în 1589, dar niciun scriitor de limbă engleză nu a folosit simbolul rozei mai des - sau mai pregnant ocult - decât Shakespeare. Există şapte trandafiri pe monumentul bardului din biserica Sfintei Treimi din Stratford-upon-Avon şi, aşa cum vom vedea în continuare, ei se constituie în simboluri rozacruciene ale chakrelor.

Una dintre distincţiile create de filosofia modernă, pozitivistă, se poate dovedi utilă. În conformitate cu pozitivismul logic, o aparentă afirmaţie nu afirmă de fapt nimic dacă nu există dovezi care s-o contrazică. Acest argument este utilizat uneori în încercarea de a contesta existenţa lui Dumnezeu. Dacă niciun şir imaginabil de evenimente nu va fi vreodată capabil să contrazică existenţa lui Dumnezeu - susţin pozitiviştii - atunci prin afirmaţia că Dumnezeu există nu afirmăm în realitate nimic.

Privită în această lumină, afirmaţia „personajul istoric Shakespeare a scris piesele care îi poartă numele” nu afirmă de fapt nimic. Ştim atât de puţine despre omul cu acest nume, încât cunoştinţele pe care le deţinem nu ne ajută deloc să-i înţelegem opera. Shakespeare este o enigmă. La fel ca Iisus Cristos, el a revoluţionat conştiinţa umană, şi totuşi a lăsat urme aproape invizibile în documentele istorice ale epocii.

Pentru a desluşi acest mister şi a înţelege mai bine renaşterea literară care s-a manifestat în Anglia acelor vremuri, trebuie să examinăm conţinutul sufit - în cea mai mare parte trecut cu vederea - al pieselor lui Shakespeare. Aşa cum am discutat anterior, sufismul a fost principala sursă a rozei considerate simbol mistic.

Intriga din îmblânzirea scorpiei derivă din O mie şi una de nopţi. Titlul în arabă al acesteia din urmă, ALF LAYLA WA LAYLA, este o expresie codificată care înseamnă Mama Documentelor. Este o aluzie la tradiţia conform căreia sub labele Sfinxului egiptean, sau într-o dimensiune paralelă cu a noastră, există ascunsă o bibliotecă secretă, o „Sală a documentelor” sau o arhivă a înţelepciunii antice, din perioada anterioară Potopului. Titlul O mie şi una de nopţi are deci menirea de a ne spune că secretele evoluţiei umane sunt codificate în noi înşine.

Firul narativ din Îmblânzirea scorpiei provine din Cel care doarme şi cel care vegheată, o poveste în care Harun al Raşid îl cufundă pe un tânăr credul într-un somn adânc, îl în unele ordine religioase, novicele stă întins într-un sicriu, între patru lumânări, pe fondul acordurilor din Miserere, după care se ridică şi i se dă un nou nume, ca semn al renaşterii. Pictură de Francisco Zurbaran.

Îmbracă în veşminte regale şi le spune servitorilor să-i trateze, când se va trezi, ca şi cum el ar fi adevăratul calif.

Prin urmare, avem de-a face cu relatarea unei stări alterate de conştiinţă, atât povestea, cât şi piesa conţinând descrieri ale modului în care poate fi atinsă o stare superioară a conştiinţei.

Intriga de suprafaţă din îmblânzirea scorpiei îl are în centru pe Christopher Sly. În tradiţia sufită, un om viclean este un iniţiat sau un membru al unei confrerii secrete. În primele pagini, Christopher Sly este descris ca un cerşetor, un alt termen codificat din sufism: sufitul este definit ca „un cerşetor la porţile iubirii”.

În prima parte a piesei, Sly spune: „Sly-ii nu-s pungaşi. Uitaţi-vă în Cronici. Noi am venit aici cu Richard Cuceritorul.” Aceasta este o referire la influenţa sufită pe care cruciaţii au adus-o cu ei din Orient. Sly este de asemenea înfăţişat ca un beţivan. Aşa cum am menţionat anterior, beţia este un simbol frecvent întâlnit în sufism pentru o stare de conştiinţă vizionară.

Apoi Sly este trezit de un domn - altfel spus, este instruit de maestrul său spiritual în privinţa trezirii la stări de conştiinţă superioare.

Povestea care urmează, în care Petruchio o îmblânzeşte pe „scorpia” Katharina, este la un anumit nivel o alegorie a Dumnezeului care îşi „trezeşte” ucenicul. Petruchio foloseşte metode viclene pentru a o domoli pe Katharina. Ea reprezintă ceea ce în terminologie budistă este numit uneori „mintea de maimuţă”, acea parte a minţii niciodată liniştită şi tăcută, care turuie neîncetat şi astfel ne distrage de la realităţile spirituale. Petruchio încearcă s-o înveţe să renunţe la toate prejudecăţile şi la vechiul mod de a gândi. Katherina trebuie să înveţe să gândească invers, neconvenţional, cu susul în jos:

Eu o aştept aici (…)

Îi fac o curte nemaipomenită:

De-ncepe să mă-njure, îi voi spune că are glasul de privighetoare.

De s-o-ncrunta, îi spun că-i e privirea Mai limpede ca roua, dimineaţa,

Când soarbe rouă. De rămâne mută,

Şi nu mai scoate-o vorbă, am să-i laud Aleasa elocinţă fermecată…

Aşa cum am văzut în capitolul 17, sufiţii susţin că originea confreriei lor este mai veche decât Mahomed, unii afirmând că la baza ei s-ar afla profetul Ilie sau „Cel Verde”. Spiritul mistic al Celui Verde se resimte deopotrivă în O mie şi una de nopţi şi în îmblânzirea scorpiei.

Există o relatare referitoare la Cel Verde, care sugerează într-un fel aceste trăsături. Martorul acestei bizare serii de evenimente şedea pe malurile râului Oxus, când a văzut pe cineva căzând în apă. Un derviş a venit în fugă încercând să-i ajute pe cel care se îneca, dar a fost şi el tras în valuri. Deodată, un bărbat într-o robă de un verde luminos, scânteietor, a apărut ca de nicăieri şi s-a aruncat şi el în râu. În acest moment, lucrurile au căpătat o turnură stranie. Când a reapărut la suprafaţă, omul în verde se transformase ca prin magie într-un buştean. Ceilalţi doi au izbutit să se agaţe de el şi să plutească astfel până la mal, unde au ieşit din apă nevătămaţi.

Martorul a fost însă mai interesat de ceea ce s-a întâmplat după aceea cu buşteanul şi l-a urmărit în vreme ce acesta plutea la vale, dus de curent. În cele din urmă, s-a izbit de mal şi s-a oprit. Ascuns după un tufiş, martorul a văzut cu uluire cum s-a transformat la loc în omul cu robă verde, care a ieşit pe mal răvăşit, dar cu hainele uscate într-o clipă.

Ieşind de după tufiş, cel care privise toată scena s-a simţit îndemnat să se arunce la pământ în faţa misteriosului personaj. „Tu trebuie să fi Cel Verde, învăţătorul Sfinţilor! Binecuvântează-mă, ca să fiu vrednic.” Şi i-a fost teamă să-i atingă roba, fiindcă era suficient de aproape acum ca să vadă că era confecţionată dintr-un foc verde. „Ai văzut prea multe”, a replicat Cel Verde. „Trebuie să înţelegi că eu sunt din altă lume. Fără ştirea lor, îi apăr pe cei care au o misiune de îndeplinit.”

Omul şi-a ridicat ochii de la pământ, dar Cel Verde dispăruse deja, lăsând în urmă doar foşnetul vântului.

Un contemporan al lui Shakespeare, mai tânăr decât el, Robert Burton, scria în Anatomia melancoliei că „frăţia aceea înţeleaptă şi atoateştiutoare a Rozacrucii îşi numeşte conducătorul Ilie Aretifex, maestrul adept al lui Teofrast.” Burton îl descrie apoi ca „reînnoitor al tuturor artelor şi ştiinţelor, reformator al lumii şi acum trăitor" (sublinierea autorului).

Am văzut deja că în tradiţia ezoterică se consideră că Ilie s-a reîncarnat în Ioan Botezătorul. Întoarcerea sa fusese profeţită nu doar în ultimele cuvinte ale Vechiului Testament, ci şi de profetul-iniţiat Joachim, care a influenţat profund viziunea rozacrucienilor despre istorie. Joachim spusese că Ilie va veni pentru a pregăti calea pentru cea de-a treia eră. Oare societăţile secrete din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea credeau că el s-a reîncarnat în vremea lor şi că îi proteja şi îi îndruma pe cei care aveau vreo misiune?

În capitolul 13 am trecut în revistă câteva poveşti deconcertante despre Ilie şi Elisei, succesorul lui. A venit acum vremea să remarcăm că, în cadrul istoriei secrete, aceste fragmente din Vechiul Testament nu descriu două persoane diferite. De fapt, Ilie este o fiinţă atât de evoluată, încât nu numai că se poate încarna, descarna şi reîncarna după dorinţă, ci poate de asemenea să desprindă fragmente din spiritul său, pe care le distribuie apoi altor persoane.

Aşa cum păsările dintr-un stol se mişcă la unison, mânate de acelaşi gând, în mod similar mai mulţi indivizi pot fi animaţi simultan de acelaşi spirit. Pândind în întuneric de dincolo de suprafaţa strălucitoare a Angliei elisabetane, vorbind prin intelectul unora precum Marlowe, Shakespeare, Bacon, Donne şi Cervantes, putem recunoaşte chipul aspru al Celui Verde, maestru spiritual al sufiţilor şi arhitectul epocii moderne.

Vom analiza scopul misiunii lui Ilie în cuprinsul ultimului capitol, dar deocamdată să ne amintim rolul pe care Arabia l-a jucat atât în dezvoltarea literaturii, cât şi a ştiinţelor. La curtea lui Harun al Raşid şi, mai târziu, în rândul populaţiilor arabe, ştiinţa a înregistrat progrese ample, îndeosebi în domeniul matematicii, al fizicii şi al astronomiei. Există o profundă conexiune mistică între popoarele arabe şi cel englez, deoarece Francis Bacon - personalitatea cel mai strâns asociată cu Shakespeare în literatura ocultă - a fost animat de extraordinarul spirit arab al cercetării ştiinţifice. Şi, aşa cum ne indică istoria filosofiei ştiinţelor, Bacon a fost cel care a inspirat marea revoluţie ştiinţifică prin intermediul căreia a fost modelată lumea modernă.

La fel ca universul interior, în mod similar a fost deschis şi iluminat cosmosul material. În vreme ce Shakespeare a conturat o lume diferită de cea anterioară, cu personajele ei tipice, o lume de indivizi pe deplin realizaţi, fremătând de pasiuni şi animaţi de idei, Bacon a revelat o lume caracterizată de diversitate, o lume a elementelor bine definite, de o varietate infinită.

Aceste lumi paralele au devenit una imaginea în oglindă a celeilalte. Universul interior şi cel exterior, care înainte fuseseră contopite într-un tot indistinct, deveniseră acum net separate.

Lumea lui Shakespeare este lumea valorilor umane, în care orice s-ar întâmpla, în joc se află fericirea şi viaţa omenească. Lumea lui Bacon este una din care valorile umane au fost eliminate.

Experienţa omenească este acel element paradoxal, misterios şi impredictibil pe care Shakespeare l-a dramatizat în opera lui. Bacon a învăţat omenirea să privească obiectele fizice, care constituie conţinutul experienţei, şi să remarce legile predictibile cărora ele li se supun. De asemenea, a conceput noi modalităţi de raţionament cu privire la conţinutul experienţei. Sfatul lui era acela de a renunţa la cât mai multe idei preconcepute şi de a acumula un volum cât mai mare de date, încercând să nu le încadrăm forţat în anumite tipare, ci să aşteptăm cu răbdare conturarea unor noi tipare, mai profunde şi mai ample. De aceea istoria filosofiei ştiinţelor este supranumită Părintele metodei inductive.

Pe scurt, Bacon a înţeles că, dacă putem observa obiectele cu o cât mai mare obiectivitate, se vor contura tipare mult diferite de cele ce structurează experienţa subiectivă.

Iar această înţelegere a schimbat faţa planetei.

EPOCA ROZACRUCIANĂ

CONFRERIILE GERMANE CHRISTIAN ROSENKREUZ HIERONYMUS BOSCH MISIUNEA SECRETĂ A DR. DEE

Se ştiu foarte puţine despre Meister Eckhart, un mistic german din secolul al XIII-lea, dar aşa cum contemporanul său, Dante, este considerat precursorul Renaşterii, Eckhart poate fi privit ca declanşatorul mai amplei, dar mai lentei mişcări a Reformei. De asemenea, se poate spune că el este totodată sursa unei noi forme de conştiinţă, care avea să-i confere Europei Nordice o poziţie dominantă în lume.

Născut în apropiere de oraşul Gotha din Germania, în anul 1260, a devenit călugăr dominican, apoi stareţ şi în cele din urmă i-a succedat lui Toma d’Aquino la catedra de teologie din Paris. Al său Opus Tripartitum, de aceeaşi anvergură cu Summa Theologica, nu a fost niciodată finalizat. Eckhart a murit în vreme ce era judecat, acuzat fiind de erezie.

De la el ne-au parvenit câteva predici, unele dintre ele fiind transcrise de locuitorii din Strasbourg, care nu mai auziseră niciodată asemenea idei:

Mă rog lui Dumnezeu să mă scape de Dumnezeu.

Dacă eu însumi n-aş fi, nici Dumnezeu n-ar fi.

Dacă eu n-aş fi, Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu.

Dumnezeu este înăuntru, noi suntem în afară.

Ochiul prin care îl văd pe Dumnezeu şi ochiul prin care Dumnezeu mă vede pe mine este acelaşi ochi.

El este El fiindcă El nu este El. Acest lucru nu poate fi înţeles de omul de afară, ci numai de cel dinlăuntru.

Găseşte acea unică dorinţă ascunsă în spatele tuturor dorinţelor.

Dumnezeu este acasă. Noi suntem cei care am plecat la plimbare.

Prin nimic devin ceea ce sunt.

Doar mâna care şterge poate scrie adevărul.

Toate aceste idei au o rezonanţă modernă. Ba poate că aţi fi surprinşi să le auziţi rostite chiar şi astăzi de preotul dumneavoastră.

La fel ca un maestru Zen, Meister Eckhart încearcă să ne smulgă din modul nostru rigid de gândire, uneori cu ceea ce pare la prima vedere un nonsens. De asemenea, propune un stil oriental de meditaţie care implică atât detaşarea fermă de lumea materială, cât şi golirea minţii de gânduri. Atunci când toate puterile, susţine el, au fost retrase din funcţiile lor corporale, când omul s-a rupt de simţurile sale, atunci „el uită de sine şi de alte lucruri”.

La fel ca „golul” budist, această uitare este un neant conţinând infinite posibilităţi, fiind deci un teren al renaşterii şi al creativităţii. Totodată, este un loc dificil şi periculos. Eckhart nu arăta calea către consolarea pentru o viaţă dură, reprimată, ori către recompensele întârziate, ci drumul spre o ciudată dimensiune, în care fiecare intră pe propriul său risc, „pustiul Dumnezeirii, în care nimeni nu este acasă.”

Eckhart nu era un om şcolit, aşa cum erau consideraţi teologii vremii, susţinători ai dogmelor. La fel ca Mahomed şi Dante, el avusese o experienţă directă, personală, a lumii spirituale. Dar ideile pe care le derivase din ea erau departe de ceea ce ar fi fost de aşteptat:

„Când ţi-e teamă de moarte şi o refuzi, vei vedea demonii smulgându-ţi viaţa. Dacă îţi vei fi găsit liniştea, vei înţelege că demonii sunt de fapt îngeri, eliberându-te de pe Pământ. Singura care ne mistuie este partea la care nu vrem să renunţăm, amintirile, lucrurile de care ne-am ataşat.”

Eckhart este uneori considerat unul dintre „cei doisprezece Maeştri sublimi din Paris”- o sintagmă care ne aminteşte de tradiţiile antice ale maeştrilor şi adepţilor neştiuţi, marea Confrerie Albă sau Loja, cei treizeci şi şase de drepţi din tradiţia cabalistă, Frăţia Acoperişului Lumii, Cercul Interior al Adepţilor sau Cei Nouă Necunoscuţi. În conformitate cu tradiţiile străvechi, cunoaşterea privind modalitatea de a experimenta lumea spiritelor este transmisă prin intermediul unui lanţ iniţiatic, de la maestru la elev. În Orient, acest mod de transmitere este numit uneori satsong. El nu se rezumă la transmiterea informaţiei prin cuvinte, ci este un fel de proces magic, care are loc de la o minte la alta. Platon se referă la ceva similar atunci când vorbeşte despre mimesis. În Alegoria grotei, el îşi invită elevul să creeze o imagine care va acţiona asupra minţii lui într-un mod ce-i depăşeşte pe cel strict raţional.

Un iniţiat mi-a spus la un moment dat că, atunci când era tânăr şi locuia la New York, maestrul său s-a întins spre el, a desenat un cerc pe masă şi l-a întrebat ce vede acolo. „Blatul unei mese”, a răspuns el. „Foarte bine, a replicat maestrul. Ochii unui tânăr trebuie să privească spre exterior.” Apoi, fară a mai spune vreun cuvânt, s-a aplecat în faţă şi, cu degetul întins, l-a atins pe frunte, între ochi. Într-o clipă, lumea a pierit în jurul lui şi prietenul meu a fost năucit de o viziune a ceea ce i s-a părut a fi o zeiţă albă şi rece a Lunii, ţinând în mână un craniu şi un rozariu; avea şase feţe, fiecare cu câte trei ochi. Zeiţa dansa, iar prietenul meu a pierdut noţiunea timpului. După o vreme, viziunea a pălit şi s-a micşorat, până când a devenit un punct şi în final a dispărut. Totuşi, prietenul meu ştia că ea continuă să trăiască undeva în el, aidoma unei seminţe arzând, şi că va trăi astfel pentru veşnicie. Maestrul l-a întrebat: „Ai văzut-o?”

M-a cuprins entuziasmul când am auzit această relatare, fiindcă mi-am dat seama că m-am aflat foarte aproape de acel lanţ mistic al transmiterii.

Experienţa spirituală directă despre care vorbea cu atâta convingere Meister Eckhart în predicile sale era una pe care religia organizată nu mai părea capabilă s-o ofere. Biserica lăsa impresia că aderă strict la litera moartă a legii, atât în privinţa teologiei, cât şi a. Ritualului religios.

Astfel, în acest climat de nemulţumire şi agitaţie spirituală, s-au constituit acele societăţi secrete obscure despre care aminteam. Se spunea că mireni aflaţi în căutarea experienţelor spirituale - „stele rătăcitoare”, cum erau uneori numiţi - se întruneau în taină: Fraţii şi Surorile Spiritului Liber, Fraţii şi Surorile Vieţii în Comun, Familia Iubirii şi Prietenii lui Dumnezeu. În toate mediile sociale din Germania, Ţările de Jos şi Elveţia, chiar şi printre cei mai săraci, circulau zvonuri despre oameni abordaţi de necunoscuţi misterioşi, care îi duc la întâlniri secrete sau chiar în călătorii în alte dimensiuni, stranii.

Una dintre cele mai interesante idei asociate cu societăţile secrete este aceea că nu pot fi niciodată identificate. Ele operează o formă de supraveghere ocultă, dar benevolentă. La timpul potrivit, când omul este pregătit, un membru al unei societăţi secrete va veni şi se va oferi să-i fie maestru sau îndrumător spiritual.

Acelaşi iniţiat mi-a povestit cum, la o întrunire a unor membri de vârf ai lumii academice interesaţi de domeniul ezoterismului - el însuşi fiind istoric de artă - marele învăţător din rândul lor nu era unul dintre doctorii sau profesorii reuniţi, ci femeia de serviciu cu găleată şi mop, din ultimul rând al sălii. Asemenea relatări au, poate, un aer apocrif, dar au totodată o rezonanţă universală. Maestrul spiritual al celui mai de seamă reprezentant al ezoterismului din secolul XX, Rudolf Steiner, era un cioplitor în lemn şi culegător de plante.

Teozoful Karl von Eckartshausen scria: „Aceşti înţelepţi al căror număr este mic sunt copii ai luminii. Rolul lor este acela de a face bine omenirii atât cât le stă în puteri şi de a se adăpa cu înţelepciune de la izvorul veşnic al adevărului. Unii trăiesc în Europa, alţii în Africa, dar îi leagă între ei armonia din suflet şi, astfel, sunt cu toţii una. Sunt uniţi chiar dacă se află la mii de kilometri depărtare unii de ceilalţi. Se înţeleg reciproc, deşi vorbesc limbi diferite, fiindcă limbajul înţelepţilor este percepţia spirituală. Niciun om rău nu poate trăi printre ei, fiindcă ar fi imediat recunoscut.”

Mulţi descriu astăzi fără reţineri întâlnirile cu mistici indieni precum Mama Meera, care se concretizează cu experienţe mistice hotărâtoare. Pe de altă parte, ne ferim în general să atribuim puteri supranaturale unor creştini. Însă nu este nevoie să căutăm prea departe în vieţile marilor mistici ai creştinismului pentru a găsi dovezi ale forţelor paranormale. Citindu-l pe von Eckartshausen am putea bănui că a fost influenţat de ideile referitoare la asceţii hinduşi. Chiar dacă ar fi adevărat, acest lucru nu ar trebui să ne împiedice să recunoaştem faptul că marii mistici creştini şi adepţii hinduşi au multe în comun.

Misticul Johannes Tauler, spre exemplu, a fost elevul lui Meister Eckhart. Acesta din urmă nu pare a fi fost maestrul lui spiritual în sensul în care am folosit până acum sintagma. Tauler predica în anul 1339, când a fost abordat de un mirean misterios din Oberland, care i-a spus că învăţăturilor lui le lipseşte adevărata spiritualitate. Tauler a renunţat la viaţa pe care o ducea şi l-a urmat pe acest necunoscut, despre care unele tradiţii rozacruciene bănuiesc că ar fi fost o reîncarnare a lui Zarathustra.

Tauler a dispărut vreme de doi ani. Când s-a întors, a încercat să predice din nou, dar n-a reuşit decât să plângă. La a doua încercare a fost inspirat şi se spunea că Sfântul Duh cânta la el ca la o alăută. Iată ce declara Tauler însuşi despre iniţierea sa: „Rugăciunea mea a primit răspuns. Dumnezeu mi l-a trimis pe cel îndelung aşteptat, pentru a mă învăţa o înţelepciune de care oamenii şcoliţi nu au habar.”

Misticismul lui Taules este misticismul vieţii de zi cu zi. Când un om sărac l-a întrebat dacă ar trebui să se oprească din lucru pentru a se duce la biserică, misticul i-a răspuns: „Unul ştie să toarcă, altul face încălţări, iar acestea sunt daruri ale Sfântului Duh.” La Tauler putem recunoaşte sinceritatea şi probitatea practică a naţiunii germane. Martin Luther avea să spună despre el: „Nicăieri, nici în latină, nici în germană, n-am găsit învăţături atât de pline de conţinut şi de forţă şi nici unele care să fie într-un acord mai puternic cu evangheliile.”

Desigur că nu toţi iniţiaţii sunt mistici, după cum nu sunt nici toţi cei care comunică în mod autentic cu lumile spirituale. Anumiţi indivizi de excepţie, precum Melhisedec, au fost avataruri, adică întrupări ale unor fiinţe spirituale superioare capabile să trăiască într-o continuă comunicare cu lumea spiritelor. Alţii, ca Isaia, au fost iniţiaţi în încarnările anterioare, iar puterile dobândite astfel li s-au transmis dintr-o viaţă în alta. Universul are diverse moduri de pregătire a oamenilor. Se crede că Mozart a trecut printr-o serie de scurte încarnări care au avut ca scop să-i întrerupă experienţa lumilor spirituale doar pentru scurt timp, astfel ca, în viaţa în care a fost Mozart să poată auzi încă muzica sferelor. Alţii, precum Ioana d’Arc, se încarnează în trupuri pregătite pentru a fi atât de sensibile şi de fin acordate, încât spirite de foarte înalt nivel să poată lucra prin intermediul lor, deşi ei nu sunt de fapt încarnări ale spiritelor respective. Mediumurile moderne sunt, în unele cazuri, persoane care au suferit în copilărie o traumă care a generat o ruptură în membrana ce desparte lumea materială de lumile spirituale.

Toţi cei care au petrecut o vreme alături de un medium sau de o persoană cu capacităţi paranormale ştiu că aceasta primeşte adesea, uneori chiar în mod regulat, diverse informaţii prin mijloace supranaturale - şi când spunem „toţi” ne referim la cei care nu sunt, prin structura lor mentală, ferm hotărâţi să nu dea crezare unor astfel de fenomene. Se pare însă că puţine sunt mediumurile care pot controla spiritele de la care primesc informaţii; deseori nici măcar nu le pot recunoaşte. Aceste spirite sunt uneori rău intenţionate, oferindu-le numeroase informaţii corecte în privinţa unor chestiuni banale, dar înşelându-le când vine vorba de unele cu adevărat importante.

Spre deosebire de mediumuri, iniţiaţii doresc să-şi facă cunoscute stările de conştiinţă alterată fie în mod direct, aşa cum a procedat prietenul meu din New York, fie învăţându-i pe alţii tehnici de atingere a acestora.

Viaţa lui Christian Rosenkreuz este considerată adesea o alegorie sau o fantezie. În tradiţia secretă însă, fiinţa care s-a încarnat pentru scurt timp în secolul al XIII-lea sub înfăţişarea unui băiat cu tenul luminos s-a reîncarnat în anul 1378, născându-se într-o familie săracă, la graniţa dintre Hessa şi Thuringia. Rămas orfan la vârsta de cinci ani, a fost trimis la o mănăstire, unde a învăţat greaca şi latina, dar nu foarte bine.

La şaisprezece ani, băiatul a plecat într-un pelerinaj. Voia să viziteze Sfântul Mormânt din Ierusalim. A călătorit în Egipt, Libia şi la Fez, apoi a plecat în Cipru, unde prietenul care îl însoţea a murit. După aceea s-a îndreptat spre Damasc şi Ierusalim, încheind cu o localitate numită Damcar, unde a studiat vreme de trei ani şi a fost iniţiat de o confrerie sufită numită Ikhwan al-Safa, sau Frăţia Purităţii. În acest timp a tradus în latină Cartea lumii, sau Liber M, despre care se spunea că ar conţine istoria trecută şi viitoare a lumii.

Când a revenit în Europa, era hotărât să transmită şi altora ceea ce învăţase. S-a oprit întâi în Spania, unde a fost luat în derâdere. După o serie de umilinţe, s-a întors în Germania şi s-a retras în izolare. Cinci ani mai târziu, adunase în jurul lui trei vechi prieteni din perioada petrecută la mănăstire.

Acesta a fost începutul Frăţiei de Roza Cruce.

Christian Rosenkreuz şi-a familiarizat prietenii cu ştiinţele iniţiatice pe care le deprinsese în călătoriile sale. Împreună, cei trei au scris o carte care conţinea „tot ceea ce omul poate dori, cere sau spera”. De asemenea, s-au angajat să respecte şase reguli: să-i tămăduiască pe gratis pe cei bolnavi; să adopte obiceiurile şi vestimentaţia ţărilor pe care le vor vizita, pentru a nu ieşi în evidenţă; să revină în fiecare an la casa lui Christian Rosenkreuz, numită acum Casa Sfântului Duh, sau să trimită o scrisoare prin care să-şi explice absenţa; înainte de a muri, fiecare frate să-şi aleagă un succesor pe care să-i iniţieze. Şi au convenit ca societatea lor să rămână secretă vreme de o sută de ani.

Li s-au alăturat apoi alţi patru fraţi, după care toţi au pornit spre cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, pentru a o reforma şi a o transforma.

Extraordinarele capacităţi supranaturale atribuite rozacrucienilor i-au transformat într-o veritabilă legendă romantică a istoriei europene. Aveau darul unei longevităţi deosebite - Rosenkreuz a murit în anul 1485, la vârsta de o sută şapte ani. Deoarece cunoşteau „secretele naturii” şi puteau da ordine fiinţelor neîntrupate, îşi impuneau voinţa în chip magic şi făceau acest lucru în primul rând pentru a opera vindecări miraculoase. Puteau citi gândurile, înţelegeau orice limbă şi izbuteau chiar să proiecteze imagini vii ale propriei persoane la distanţe mari, comunicând totodată cu cei aflaţi departe. De asemenea, puteau deveni invizibili.

În conformitate cu tradiţia ezoterică, marele cabalist Robert Fludd a fost unul dintre cărturarii numiţi de regele Iacob I pentru a redacta versiunea autorizată a Bibliei în limba engleză. Chiar dacă nu era el însuşi un rozacrucian, aşa cum a fost considerat adesea, Fludd s-a dovedit cel puţin un adept bine informat şi binevoitor, apărând confreria în lucrările sale şi respingând acuzaţiile de magie neagră. A susţinut că darurile supranaturale ale rozacrucienilor erau cele oferite de Sfântul Duh şi enumerate de Sfântul Pavel în Epistola către Corinteni: darul profeţiei, al facerii de minuni, al vorbirii în limbi străine, al viziunilor, tămăduirilor şi exorcismului. Faptul că preoţii parohi nu mai puteau face aceste lucruri subliniază încă o dată fascinaţia crescândă a Europei pentru misterioşii rozacrucieni.

Conform relatărilor, preoţii din Antichitate puteau invoca zeii astfel încât aceştia să apară în sanctuarul interior al templelor, dar după ce Biserica a abolit distincţia dintre suflet şi spirit în anul 869, cunoştinţele despre modalităţile în care pot fi contactate lumile spirituale s-au pierdut treptat. Deja în secolul al XI-lea, preoţii nu mai puteau invoca nici măcar viziuni ale spiritelor în cursul slujbelor religioase. Acum însă, în secolul al XV-lea, lumea spirituală începuse să-şi facă din nou apariţia în cea materială prin intermediul rozacrucienilor.

Însă situaţia este mai complexă. Eckhart şi Tauler amintiseră despre transformarea materială a corpului în urma practicilor spirituale. Eckhart a făcut interesante aluzii la alchimie în acest sens. „Cuprul, spunea el, este agitat până ce devine mercur.” Dar sistematizarea s-a produs abia odată cu rozacrucianismul.

Niciun alt mare artist nu şi-a exprimat ideile alchimice atât de vizibil în opera sa cum a făcut-o Hieronymus Bosch. Puţine se cunosc despre acest mag olandez, cu excepţia faptului că era căsătorit, avea un cal şi se spunea că ar fi lucrat piese de altar şi ar fi proiectat vitraliile pentru catedrala din oraşul său natal, Aachen. Bosch a murit în anul 1516, şi deci picta în timpul vieţii lui Rosenkreuz.

În anii şaizeci, profesorul William Fraenger a dat publicităţii un monumental studiu al operei lui Bosch în termenii gândirii ezoterice a epocii acestuia. Fraenger a explicat lucrări care până atunci fuseseră neînţelese şi considerate bizare.

Multe picturi ale artistului olandez au fost intitulate Raiul, Iadul sau Apocalipsa, uneori în mod mecanic, doar fiindcă conţin stranii elemente vizionare ce nu făceau parte din teologia şi iconografia creştină convenţionale. În realitate însă, lucrările lui Bosch sunt profund ezoterice şi contravin dogmei bisericeşti. Spre exemplu, artistul nu considera că păcătoşii care nu se căiesc merg pur şi simplu în iad şi că aşa le trebuie dacă au păcătuit. El credea că, după moarte, spiritul străbate sfera Lunii şi urcă prin sferele planetare spre cele mai înalte ceruri, după care coboară către următoarea încarnare. Detaliul prezentat în continuare, extras de pe un panou al Grădinii deliciilor Pământeşti, intitulat în mod convenţional Iadul, înfăţişează de fapt un spirit aflat pe punctul de a coborî dintr-o sferă în alta.

În conformitate cu Fraenger, picturile lui Bosch, de pildă celebra Masă a înţelepciunii aflată astăzi la Muzeul Prado din Madrid, demonstrează că autorul lor cunoştea o tehnică de atingere a stărilor de conştiinţă alterată practicată în diverse şcoli ezoterice din lumea întreagă. În gândirea ezoterică hindusă, stăpânul auriu al puterilor cosmice, Puruşa, acţionează deopotrivă în Soare şi în pupila ochiului. În Upanişade scrie: „Puruşa în oglindă, asupra lui meditez.” Privindu-ţi propria reflexie oglindită în ochiul drept, îţi poţi extinde conştiinţa de la contemplarea eului limitat la cea a sinelui divin asemănător Soarelui, aflat în inima tuturor fiinţelor şi lucrurilor. Această metodă era de asemenea practicată de misticul olandez Jan van Ruysbroek, care afirma că uitarea de sine şi de lume determină mai întâi o senzaţie de vid şi haos. Apoi câmpul vizual devine plin de energie cosmică. Imaginile, care iniţial par haotice, desprinse din vis, încep deodată să se recompună, căpătând sens.

Această meditaţie ochi-în-ochi poate fi practicată şi într-un context sexual.

O reprezentantă anterioară a misticismului, Mechthild din Magdeburg, avea viziuni ale unui timp în care viaţa senzuală va fi pe deplin integrată în ordinea spirituală a lucrurilor. Acest impuls, considera ea, avea să se dezvolte în Europa de Nord, unde apăruse deja ceva mult diferit de ascetismul lui Ramon Lull. Grupările ezoterice precum Fraţii şi Surorile Liberului Spirit, influentă în timpul vieţii lui Bosch, erau însufleţite de viziunea unei comunităţi menţinute laolaltă nu de lege, ci de dragoste, înţelept controlată, iubirea este calea către perfecţiunea divină.

Scriitorul cel mai strâns asociat cu rozacrucienii, nu în ultimul rând fiindcă s-a spus că unele dintre scrierile sale au fost îngropate împreună cu fondatorul ordinului, a fost Paracelsus.

„Sunt un om aspru, spunea el, născut într-un ţinut aspru.” Paracelsus a venit pe lume într-un sat de lângă Zürich, în anul 1493. O fire ciudată, agresivă, se pare că nu i-a crescut niciodată barbă şi şi-a păstrat înfăţişarea tinerească până la o vârstă înaintată.

A studiat cu Trithemius, abate de St Jacob la Würzburg. Acesta a fost unul dintre cei mai de seamă adepţi ai epocii sale şi preceptorul lui Cornelius Agrippa. Trithemius pretindea că ştie cum să-şi transmită gândurile pe aripile îngerilor la distanţe uriaşe, împăratul Maximilian I i-a cerut să invoce fantoma soţiei lui moarte, iar când Trithemius i-a făcut pe plac, suveranul şi-a dat seama că era cu adevărat stafia ei, fiindcă i-a zărit aluniţa de pe ceafă.

Colegul lui Paracelsus, Cornelius Agrippa, a devenit un intelectual rătăcitor, înconjurat de zvonuri privind puterile sale magice. Despre câinele lui mare şi negru, Monsieur, se spunea că ar fi demonic, informându-şi stăpânul cu privire la evenimentele petrecute pe o rază de o sută cincizeci de kilometri. De Occulta Philosophia a fost încercarea sa de a scrie o prezentare enciclopedică a cabalei creştinizate practice, care includea un masiv manual de vrăji şi descântece utilizate şi astăzi de ocultişti.

Paracelsus nu părea însă impresionat de Trithemius; lăsa impresia că nu doreşte să studieze într-o bibliotecă, ci că vrea să înveţe din experienţă. A preferat să trăiască printre mineri pentru a învăţa despre minerale. De asemenea, a călătorit mult, din Irlanda până la mlaştinile populate de crocodili din Africa, familiarizându-se cu remediile şi tratamentele populare. Dintr-un punct de vedere, poate fi considerat un precursor al Fraţilor Grimm, culegător al tradiţiilor străvechi, ezoterice, înainte ca acestea să dispară. Ştia că, pe măsură ce intelectul se dezvoltă, conştiinţa se transformă, omenirea pierzând astfel acea cunoaştere instinctivă a ierburilor de leac, o cunoaştere pe care până atunci omul o împărtăşise cu animalele superioare. În pragul acestei schimbări, el a consemnat cunoaşterea respectivă în scris, cât de sistematic a putut.

În anul 1527, s-a stabilit în Basel, în Elveţia, ca medic şi în scurt timp a devenit celebru pentru tratamentele sale miraculoase. În mod firesc, şi-a făcut duşmani printre ceilalţi doctori din zonă. Paracelsus avea o atitudine dispreţuitoare la adresa medicinei convenţionale a vremii. Într-o misivă tipică pentru el, scria despre Galenus, autorul manualelor medicale din epocă: „Dacă artiştii voştri ar şti că prinţul lor Galenus - căci nu mai e altul ca el, pentru ei - s-a aflat în iad, de unde mi-a trimis mie scrisori, şi-ar face semnul crucii cu o coadă de vulpe.”

Поиск по сайту: